Observer si Guardian contra Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord
Citare: Hotararea din 26 noiembrie 1991, cererea nr. 13585/88 (Curtea Europeana a Drepturilor Omului)
Rezumat: Impotriva ziarelor reclamante a fost pronuntata o decizie de interdictie temporara pentru a nu publica memoriile neautorizate ale unui fost angajat al serviciilor secrete, care se refereau la conduita nelegala a serviciilor secrete. Ordonanta a fost mentinuta si dupa ce cartea a fost publicata in alte tari si a devenit disponibila in Marea Britanie prin import.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Regatul Unit, Europa
Situatie de fapt: Un fost agent al serviciilor secrete britanice si-a scris memoriile sub titlul Spycatcher si a pregatit publicarea lor in Australia, fara sa fi obtinut autorizatia serviciilor secrete. Acesta sustinea ca pana la sfarsitul anilor ???70, serviciile secrete fusesera angajate in activitati ilegale, inclusiv in infiltrarea si spionarea ambasadelor statelor prietene. In Australia a fost initiat un proces pentru interdictia publicarii cartii si a oricarei informatii continute in ea. In timp ce procesul era in curs in Australia, ziarele reclamante au publicat scurte articole care relatau despre evolutia procesului in Australia si dadeau detalii despre continutul cartii Spycatcher. A fost intentat un proces in fata tribunalelor engleze si s-a obtinut o decizie de interdictie temporara a publicarii unor informatii similare, ce priveau fondul cauzei, pe toata durata procesului din Australia.
Ulterior, s-a anuntat ca Spycatcher urma sa fie publicat in Statele Unite. Un alt ziar a obtinut o copie a manuscrisului de la editorul american si a inceput publicarea sa in serial. Guvernul britanic a intentat ziarului un proces pentru nerespectarea dispozitiilor instantelor judecatoresti, dar nu a initiat niciun demers judiciar impotriva publicarii cartii in SUA. Un numar important de exemplare au fost aduse in Marea Britanie de catre cetatenii britanici care vizitasera Statele Unite sau care le comandasera prin corespondenta de la librariile din SUA. In procesul din Australia, Inalta Curte australiana a decis sa ridice interdictia temporara de publicare in Australia, tinand cont de publicarea sa in SUA, si astfel Spycatcher a fost publicata si in Australia. De asemenea, cartea s-a pus in vanzare in Canada, Irlanda si alte tari europene, precum si in Asia. Cu toate acestea, o varianta a interdictiei de publicare a ramas in vigoare pana dupa incheierea proceselor, al celui din Australia si al celui pentru nerespectarea dispozitiilor instantei, intentat impotriva ziarului care incepuse publicarea in serial.
DECIZIE
Decizia de interdictie temporara a reprezentat o ingerinta in dreptul reclamantului la libertatea de exprimare. Curtea a acceptat ca aceasta urmarea scopul legitim de a “garanta autoritatea puterii judecatoresti” – cu privire la procesul pentru nerespectarea dispozitiilor instantei intentat impotriva ziarului care incepuse publicarea in serial – si pe cel al protejarii “sigurantei nationale”. Trebuia stabilit in ce masura ingerinta era “prevazuta de lege” si ”necesara intr-o societate democratica”.
Prevazuta de lege
Reclamantii au sustinut ca principiile de drept in virtutea carora era pronuntata ordonanta nu erau suficient de previzibile. Aceste principii decurgeau din dreptul comun bazat pe precedentul judiciar si nu mai fusesera niciodata aplicate intr-un caz asemanator cu al lor. Cu toate acestea, Curtea a considerat ca din moment ce principiile erau concepute sa aiba o aplicare generala, acestea ajungeau din cand in cand sa se aplice unor situatii fara precedent. Aplicarea lor in cazul de fata nu a implicat mai mult decat aplicarea normelor existente la un ansamblu de circumstante diferite. Oricum, analizand principiile de drept comun aplicabile, Curtea nu a avut nicio indoiala ca ele erau formulate cu un nivel de claritate care era suficient intr-un domeniu de aceasta natura. Ingerinta era, prin urmare, “prevazuta de lege”.
Importanta libertatii de exprimare. Necesitate
Curtea a reluat initial principiile sale majore:
Prevazuta de lege
Reclamantii au sustinut ca principiile de drept in virtutea carora era pronuntata ordonanta nu erau suficient de previzibile. Aceste principii decurgeau din dreptul comun bazat pe precedentul judiciar si nu mai fusesera niciodata aplicate intr-un caz asemanator cu al lor. Cu toate acestea, Curtea a considerat ca din moment ce principiile erau concepute sa aiba o aplicare generala, acestea ajungeau din cand in cand sa se aplice unor situatii fara precedent. Aplicarea lor in cazul de fata nu a implicat mai mult decat aplicarea normelor existente la un ansamblu de circumstante diferite. Oricum, analizand principiile de drept comun aplicabile, Curtea nu a avut nicio indoiala ca ele erau formulate cu un nivel de claritate care era suficient intr-un domeniu de aceasta natura. Ingerinta era, prin urmare, “prevazuta de lege”.
Importanta libertatii de exprimare. Necesitate
Curtea a reluat initial principiile sale majore:
- (a) Libertatea de exprimare reprezinta unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice; supusa unor [limitari impuse prin lege] ea se aplica nu numai “informatiilor” si “ideilor” care sunt primite favorabil sau care sunt socotite ca inofensive, dar si celor care ofenseaza, socheaza sau tulbura. Libertatea de exprimare (...) este susceptibila de anumite exceptii care, cu toate acestea, trebuie sa fie interpretate restrictiv, iar necesitatea acestor restrictii trebuie sa fie stabilita convingator.
- (b) Aceste principii sunt de o importanta deosebita atunci cand este vorba de presa. Desi trebuie sa nu depaseasca limitele puse, intre altele, de “interesele securitatii nationale” sau pentru “garantarea autoritatii puterii judecatoresti”, presa are totusi datoria de a disemina informatii si idei asupra subiectelor de interes public. Nu numai presa are sarcina de a disemina asemenea informatii si idei, dar si publicul are dreptul de a le primi. Altfel, presa nu ar fi capabila sa joace rolul sau vital de “caine de paza public”.
- (c) Calificativul “necesar” (...) implica existenta unei “nevoi sociale imperioase”. Statele parti la Conventie isi rezerva o anumita putere de apreciere atunci cand stabilesc in ce masura o asemenea nevoie exista, dar aceasta se imbina cu controlul european care priveste atat legea cat si deciziile care o aplica, chiar si acelea date de instante independente. Curtea este, prin urmare, imputernicita sa decida in ultima instanta in ce masura o “ingerinta” este compatibila cu libertatea de exprimare.
- (d) Sarcina Curtii, in exercitarea atributiilor sale de control judiciar, nu este sa ia locul autoritatilor competente, ci mai degraba sa revizuiasca (...) deciziile pe care acestea le-au pronuntat in exercitiul puterii lor de apreciere. Aceasta nu inseamna ca controlul este limitat la a stabili daca statul parat si-a exercitat puterea de apreciere in mod rezonabil, cu grija si cu buna-credinta. Ceea ce are Curtea de facut este sa examineze ingerinta incriminata in lumina cazului in ansamblul sau si sa determine in ce masura era “proportionala cu scopul legitim urmarit” si in ce masura motivele avansate de autoritatile nationale pentru a o justifica erau “relevante si suficiente”. (par. 59)
Curtea a subliniat in continuare ca orice forma de ingerinta prealabila, precum somatia in cauza, trebuie supusa celei mai stricte verificari:
- Riscurile inerente ingerintelor prealabile sunt de natura sa necesite cea mai atenta verificare din partea Curtii. Aceasta in special cu privire la presa, pentru ca stirile sunt o valoare perisabila si faptul de a le amana publicarea, chiar si pentru o scurta perioada, poate sa le lipseasca de orice valoare si interes. (par. 60)
In prima perioada, inainte ca Spycatcher sa fie publicata in SUA, ziarele reclamante au publicat doua articole care se referau la continutul afirmatiilor facute in Spycatcher cu privire la ilegalitatile serviciilor secrete. Decizia de interdictie a fost pronuntata tinand cont de faptul ca procurorul initiase proceduri in vederea interdictiei permanente de publicare a cartii Spycatcher. Refuzul unei asemenea masuri temporare ar fi zadarnicit de fapt actiunea pe fond si, prin urmare, solicitarea de a proteja siguranta nationala. Acestea erau motivele “pertinente” atat cu privire la protejarea sigurantei nationale, cat si cu privire la garantarea autoritatii judecatoresti. Astfel, pentru aceasta perioada, ingerinta era justificata ca “necesara intr-o societate democratica”.
Cu privire la a doua perioada, dupa ce Spycatcher a fost publicata in SUA, Curtea a observat ca cererea procurorului a suferit o transformare de substanta. Pe 14 iulie 1987, Spycatcher a fost publicata in SUA, ceea ce a insemnat ca continutul cartii a incetat sa mai fie subiect de speculatie, si ca confidentialitatea sa a fost inlaturata. Mentinerea ordonantei dupa iulie 1987 a impiedicat publicatiile reclamante sa isi exercite dreptul si datoria de a furniza informatii deja accesibile asupra unui subiect de interes public. Prin urmare, ingerinta reclamata a incetat sa mai fie “necesara intr-o societate democratica”.
In codul romanesc de procedura civila, "decizia de interdictie temporara" are ca echivalent "ordonanta presedintiala", adica o hotarare judecatoreasca care are efect limitat in timp, si anume pana la solutionarea pe fond a cauzei principale (nota trad.).
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate