Near contra Minnesota
Citare: 283 US 697 (1931) (Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii)
Rezumat: Interdictia de publicare a unui ziar.
Jurisdictie: Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii, Statele Unite ale Americii, Americi
Situatie de fapt: Reclamantul era singurul proprietar al unui ziar ce publicase o serie de articole prin intermediul carora sustinea ca un gangster controla jocurile de noroc, facea contrabanda cu alcool si extorca fonduri in Minneapolis, iar ca agentii insarcinati cu aplicarea legii precum si organele statului nu isi indeplineau indatoririle. Erau mentionati in articol in special seful politiei, procurorul departamental, precum si primarul si era ceruta stabilirea unui juriu special de acuzare si a unui procuror special care sa se ocupe de situatia astfel creata. Drept urmare a fost acuzat si condamnat pentru ca a publicat "in mod malitios, scandalos si defaimator un ziar, revista sau orice alt periodic". In plus, a fost emisa o interdictie permanenta de a publica ziarul.
Reclamantul a introdus un recurs motivand, printre altele, ca interdictia de a publica ziarul precum si condamnarea lui au constituit o violare a dreptului sau la libertatea de exprimare; in special, el s-a plans ca textul de lege in baza caruia fusese condamnat era neconstitutional.
DECIZIE
Curtea a considerat in primul rand ca legea contestata nu avea drept scop remedierea nedreptatilor individuale sau private. In schimb, interzicea practica de a publica sau a oferi spre vanzare „publicatii malitioase, scandaloase sau defaimatoare”. Legea permitea publicarea doar in scopul aflarii adevarului, facuta cu buna-credinta si cu un scop legitim.
In al doilea rand, a considerat ca legea era indreptata impotriva publicarii repetate de catre ziare si periodice a unor acuzatii impotriva functionarilor publici si, in al treilea rand, obiectul legii nu era pedepsirea, ci mai degraba suprimarea ziarelor si periodicelor care savarseau infractiuni.
In al patrulea rand, Curtea a considerat ca legea nu urmarea doar interzicerea ziarului care comisese infractiunea, ci si o adevarata cenzurare a persoanei ce a publicat articolul. Atunci cand un ziar este interzis ca fiind „malitios, scandalos sau defaimator”, reinceperea publicarii este pedepsita cu amenda sau inchisoare pentru nerespectarea hotararilor judecatoresti.
Curtea a considerat, de asemenea, ca scopul legii era urmarirea penala a proprietarului ziarului sub acuzatia de conducere a unei activitati de publicare a unor subiecte scandaloase sau defaimatoare, cu exceptia cazului in care proprietarul sau ziaristul putea face proba veritatii afirmatiilor, a publicarii lor cu buna-credinta si cu un scop legitim, ziarul fiind interzis si orice alta publicare ulterioara fiind pasibila de a fi pedepsita pentru nerespectarea hotararilor judecatoresti. Curtea a hotarat ca acest lucru constituie cenzura.
In ceea ce priveste compatibilitatea legii cu dreptul la libertatea de exprimare, Curtea a considerat ca:
In al doilea rand, a considerat ca legea era indreptata impotriva publicarii repetate de catre ziare si periodice a unor acuzatii impotriva functionarilor publici si, in al treilea rand, obiectul legii nu era pedepsirea, ci mai degraba suprimarea ziarelor si periodicelor care savarseau infractiuni.
In al patrulea rand, Curtea a considerat ca legea nu urmarea doar interzicerea ziarului care comisese infractiunea, ci si o adevarata cenzurare a persoanei ce a publicat articolul. Atunci cand un ziar este interzis ca fiind „malitios, scandalos sau defaimator”, reinceperea publicarii este pedepsita cu amenda sau inchisoare pentru nerespectarea hotararilor judecatoresti.
Curtea a considerat, de asemenea, ca scopul legii era urmarirea penala a proprietarului ziarului sub acuzatia de conducere a unei activitati de publicare a unor subiecte scandaloase sau defaimatoare, cu exceptia cazului in care proprietarul sau ziaristul putea face proba veritatii afirmatiilor, a publicarii lor cu buna-credinta si cu un scop legitim, ziarul fiind interzis si orice alta publicare ulterioara fiind pasibila de a fi pedepsita pentru nerespectarea hotararilor judecatoresti. Curtea a hotarat ca acest lucru constituie cenzura.
In ceea ce priveste compatibilitatea legii cu dreptul la libertatea de exprimare, Curtea a considerat ca:
- In determinarea ariei de acoperire a protectiei constitutionale este in mod general acceptat, sau poate chiar universal, ca scopul principal al garantiei este prevenirea restrangerilor prealabile publicarii. Dezbaterea in Anglia cu privire la puterea legislativa a celui ce acorda licente de difuzare, a condus la o renuntare la a cenzura presa. Libertatea considerata a fi astfel stabilita a fost descrisa de Blackstone: „libertatea presei este intr-adevar esentiala pentru caracterizarea unui stat liber; dar aceasta consta in a nu permite nicio restrangere prealabila publicarii si nu in posibilitatea de a nu supune cenzurii un articol atunci cand acesta a fost deja publicat. Orice persoana libera are indiscutabil dreptul sa isi exprime sentimentele in fata publicului; a interzice acest lucru inseamna a distruge libertatea presei; dar daca persoana publica ceea ce este impropriu, malitios sau ilegal, trebuie sa suporte consecintele propriei indrazneli”. (par. 713-714)
In continuare Curtea a considerat ca aceasta protectie impotriva unei ingerinte se extinde si asupra unei ingerinte din partea legislatorului:
- Asa a spus cum Madison, „marile si importatele drepturi ale omului sunt protejate atat impotriva dorintelor legislativului cat si ale acelora ale executivului. Ele sunt garantate nu prin legi superioare prerogativelor [n.n. - unor functii, atributii legale], ci prin constitutii superioare legilor. Aceasta garantie a libertatii presei cere ca ea sa fie aparata nu numai de restrangeri prealabile din partea executivului (...), ci si din partea legislativului. (par. 714)
Desi protectia impotriva restrangerilor prealabile a libertatii de exprimare nu constituie un principiu absolut, exceptiile pot fi admise doar in circumstante exceptionale:
- Natura exceptionala a acestor restrangeri pune in evidenta conceptia generala conform careia libertatea de exprimare inseamna (…) in principal, desi nu exclusiv, interdictia restrangerilor prealabile publicarii si interdictia cenzurii. Conceptia asupra libertatii presei in aceasta tara s-a largit sub influenta exigentelor perioadei coloniale si a eforturilor de a asigura libertatea fata de o administratie opresiva. Aceasta libertate a fost in special pretuita pentru imunitatea pe care o acorda in privinta restrangerilor prealabile referitoare la publicarea acuzatiilor de abuz in serviciu. (par. 716)
In continuare Curtea a aratat ca:
- Faptul ca pentru o perioada de aproximativ 150 de ani a existat o cvasi absenta de restrangeri prealabile publicarii cu privire la greselile functionarilor publici este important pentru convingerea profunda ca asemenea restrangeri sunt contrare dreptului constitutional. Functionarii publici, al caror caracter si comportament raman deschise dezbaterii libere in presa, se pot folosi de prevederile legale referitoare le infractiunile de calomnie care prevad atat un remediu cat si o pedeapsa, iar nu in proceduri de restrangere a publicarii unui ziar (…). (par. 719)
Curtea a considerat ca importanta acestui principiu nu s-a diminuat, avand in vedere cresterea numarului de infractiuni si complexitatea aparatului de guvernare si existand astfel un risc crescut ca functionarii publici sa nu fie fideli indatoririlor lor.
- Administratia a devenit din ce in ce mai complexa, ocaziile de a comite greseli si de a corupe s-au multiplicat, numarul infractiunilor a luat proportii, iar pericolul ascunderii lor de catre functionari neloiali precum si alterarea dreptului la siguranta si la respectarea proprietatii prin asocieri infractionale si prin neglijenta din partea functionarilor, accentueaza necesitatea fundamentala a unei prese vigilente si curajoase, mai ales in marile orase.
In plus, Curtea a mai adaugat:
- Faptul ca anumite persoane care propaga scandal abuzeaza de libertatea presei nu conduce la necesitatea scaderii imunitatii presei fata de restrangerile prealabile atunci cand are de-a face cu purtari abuzive ale unor persoane ce actioneaza in calitatea lor oficiala. Sanctionarea ulterioara pentru asemenea abuzuri este remediul apropriat in acord cu privilegiul constitutional. (par. 720)
Curtea a considerat ca legea este neconstitutionala deoarece permitea apararea adevarului doar combinata cu buna-credinta si cu scopul legitim. Acest lucru ar permite pur si simplu Guvernului sa defineasca „scopul legitim”. Prin urmare legea constituia o incalcare a libertatii de exprimare.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate