Media Rights Agenda si altii contra Nigeria

Citare: Hotararea din 31 octombrie 1998, cererile nr. 105/93, 128/94 si 152/96 (Comisia Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor)

Rezumat: In urma anularii alegerilor prezidentiale, guvernul militar a confiscat publicatii si a adoptat decrete care introduceau un regim de autorizare a publicatiilor.

Jurisdictie: Comisia Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor, Nigeria, Africa

Situatie de fapt: Comisia a conexat un numar de cereri in acest caz. Dupa anularea alegerilor prezidentiale din 1993, guvernul militar a adoptat un numar de decrete. Acestea interziceau publicatiile particulare si cereau, cu efect retroactiv, inregistrarea tuturor ziarelor inainte de editare, ceea ce implica platirea unor taxe de inregistrare substantiale. Din moment ce aceasta obligatie era retroactiva, toti proprietarii, editorii si tipografii ziarelor au devenit imediat pasibili de arestare. Alte decrete au inlaturat competenta instantelor judecatoresti pentru a judeca contestatiile impotriva acestor decrete sau orice act realizat in baza acestora. Unei populare reviste saptamanale, TELL, al carei scop era sa promoveze si sa apere drepturile omului in Nigeria, i-a fost confiscata, inainte de publicare, o intreaga editie (50 000 de exemplare). Aceasta continea un articol critic la adresa legislatiei promulgate de guvernul militar. Niciun recurs nu era posibil din moment ce competenta instantelor judecatoresti fusese inlaturata in ceea ce priveste validitatea unor asemenea actiuni. Redactorul sef al revistei TELL a fost arestat si retinut. Revista a fost, asadar, declarata ilegala.

DECIZIE

Importanta libertatii de exprimare

Discutand insemnatatea articolului 9 din Carta, Comisia a declarat:

Libertatea de exprimare este vitala pentru dezvoltarea personala a unui individ, pentru constiinta sa politica si participarea la rezolvarea problemelor de interes public in tara sa. (par. 52)

Autorizare / Inregistrare si alte sanctiuni

Plata unei taxe de inregistrare si a unui depozit inaintea inregistrarii, depozit ce ar urma sa fie folosit pentru plata sanctiunilor si pagubelor, nu este, in sine, contrara dreptului la libertatea de exprimare. Cu toate acestea, valoarea taxei de inregistrare nu ar trebui sa depaseasca costul necesar cheltuielilor administrative ale inregistrarii, iar depozitul nu ar trebui sa depaseasca suma necesara garantiei sanctiunilor sau pagubelor imputate proprietarului, tipografului sau editorului ziarului. Totusi, taxele cerute in cazul de fata, desi substantiale, nu erau excesive.

Caracterul irevocabil si total discretionar al deciziei comisiei de inregistrare au oferit guvernului puterea de a interzice publicarea oricaror ziare sau reviste. O asemenea putere lasa loc cenzurii, ameninta in mod serios dreptul de a primi informatii si constituie o incalcare a articolului 9, aliniat 1 (dreptul de a primi informatii).

Necesitate

Desi libertatea de exprimare poate fi supusa unor restrictii legitime, aceasta nu poate fi complet inlaturata de catre legea nationala si nicio restrictie a ei nu poate avea ca rezultat golirea de continut a dreptului insusi facandu-l iluzoriu. Standardele internationale in materie de drepturile omului prevaleaza asupra legilor nationale care le sunt contrare. De vreme ce Carta Africana nu contine o clauza de derogare, restrictiile asupra drepturilor cuprinse in aceasta si care nu sunt in conformitate cu ea nu pot fi justificate.

Motivele pentru posibile restrictii trebuie bazate pe un interes legitim al statului si trebuie sa fie strict proportionale cu avantajele ce vor fi obtinute, precum si absolut necesare pentru obtinerea acestor avantaje.

Guvernul nu a adus nicio proba ca interzicerea publicatiilor ar fi urmarit vreunul dintre scopurile legitime prevazute de catre Carta Africana. Mai mult:

Legile ce se aplica in mod specific unui individ sau unei persoane juridice risca sa creeze un pericol serios de discriminare si lipsa a tratamentului egal in fata legii, garantat de Articolul 3. (par. 69)

Data fiind existenta unor legi ce reglementeaza calomnia, permitand indivizilor sa isi apere reputatia atunci cand este necesar, interzicerea nominala a unei publicatii a fost disproportionata si nejustificata. Interzicerea publicatiilor numite nu poate fi considerata legala si incalca articolul 9, aliniatul 2 (dreptul de a se exprima si de a disemina opinii in mod legal).

Interzicere / suspendare / confiscare

Guvernul nu a adus nicio proba care sa arate ca confiscarea a 50.000 de exemplare ale revistei TELL s-ar datora altui motiv decat simplei critici aduse guvernului. Nu era vorba despre nicio amenintare la adresa securitatii nationale sau a ordinii publice, de exemplu. Ansamblul legislatiei criticata in aceasta revista era deja cunoscut de catre public. Singura persoana a carei reputatie putea fi afectata era seful statului. Cu toate acestea, nu se poate sustine ca actul de a critica guvernul se ridica la un atac care sa afecteze personal reputatia sefului de stat. In acest sens, Comisia a apreciat ca:

Persoanele care isi asuma roluri publice foarte vizibile trebuie in mod necesar sa faca fata la un grad mai ridicat de critici decat cetatenii particulari; altfel dezbaterea publica poate fi complet anulata. (par. 72)

Este important pentru conducerea activitatilor publice ca opiniile critice la adresa guvernului sa fie judecate in functie de amenintarea reala pe care o reprezinta asupra securitatii nationale. Confiscarea revistei TELL a constituit asadar o incalcare a articolului 9, aliniatul 2.

/ FreeEx /

Media Rights Agenda si altii contra Nigeria