Colombani si altii contra Frantei

Citare: Hotararea din 25 iunie 2002, cererea nr. 51279/99 (Curtea Europeana a Drepturilor Omului)

Rezumat: O condamnare pentru ofensa adusa unui sef de stat strain este incompatibila cu dreptul la libertatea de exprimare.

Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Franta, Europa

Situatie de fapt: Reclamantii, editorul si un jurnalist al unui cotidian national, au publicat un articol in care au citat dintr-un raport confidential al Uniunii Europene despre producerea si traficul de stupefiante in Maroc. Raportul afirma, printre altele, ca volumul si dezvoltarea productiei de cannabis din aceasta tara "au facut ca Marocul sa fie un candidat serios la titlul de lider al exportului mondial de hasis". Articolul, cu un rezumat care aparea pe prima pagina, avea urmatorul subtitlu: "Un raport confidential acuza anturajul regelui Hassan al II-lea". Era pusa la indoiala hotararea autoritatilor marocane, in principal a regelui, de a combate cresterea traficului de stupefiante in Maroc. Drept urmare, regele Marocului a inaintat o plangere oficiala la Ministerul de Externe francez, solicitand sa se inceapa urmarirea penala a reclamantilor si acestia sa fie trimisi in judecata pentru ofensa adusa unui sef de stat strain. Desi au fost achitati in prima instanta, instanta de apel a decis ca jurnalistul nu a verificat acuratetea si actualitatea faptelor si a considerat ca circumstantele cazului indica o lipsa de buna-credinta. In consecinta, i-a condamnat pe reclamanti pentru ofensa adusa unui sef de stat strain, respectiv la plata unui amenzi, si i-a obligat la plata de daune. De asemenea, a obligat ziarul sa publice detaliile condamnarii. Recursul reclamantilor a fost respins.

DECIZIE

Curtea Europeana a decis ca respectiva condamnare a reclamantilor a reprezentat o interferenta cu dreptul lor la libertatea de exprimare, care a fost prevazuta de lege si a urmarit scopul legitim al protectiei reputatiei altora. In discutie este doar daca interferenta a fost „necesara intr-o societate democratica”.

Necesitate

Curtea a reafirmat importanta rolului pe care il joaca presa intr-o societate democratica:

Curtea reitereaza ca presa joaca un rol esential intr-o societate democratica. Cu toate ca nu trebuie sa depaseasca anumite limite, in special in privinta respectarii reputatiei si drepturilor altora, datoria sa este sa transmita – intr-o maniera conforma cu indatoririle si responsabilitatile sale – informatii si idei pe teme de interes public (...) Nu numai ca are datoria sa transmita asemenea informatii si idei: publicul are dreptul sa le primeasca. In caz contrar, presa nu ar putea sa-si joace rolul vital de "caine de paza".

Curtea Europeana a subliniat ca presa joaca un rol important in investigarea persoanelor publice, care, datorita rolului lor, trebuie sa accepte o doza mai mare de critica decat persoanele private:

Limitele criticii acceptabile sunt mai largi cu privire la un politician in exercitarea rolului sau public decat cu privire la persoane private. Primul trebuie sa accepte in mod inevitabil si constient verificarea stricta a fiecarui cuvant si a fiecarei fapte, atat din partea jurnalistilor cat si a marelui public, si trebuie sa dovedeasca un grad mai mare de toleranta, mai ales atunci cand el insusi face declaratii publice susceptibile de a fi criticate. Indubitabil un politician este indreptatit la protectia reputatiei sale, chiar si atunci cand nu actioneaza ca persoana privata, dar cerintele acestei protectii trebuie cantarite cu interesele dezbaterii libere a chestiunilor politice.

Aplicand aceste principii la cazul de fata, Curtea a considerat ca reclamantii au fost condamnati in legatura cu un articol care se referea la un subiect de interes public legitim – productia de stupefiante intr-o tara candidata la Uniunea Europeana.

Curtea Europeana a reamintit ca exercitiul dreptului la libertatea de exprimare comporta indatoriri si responsabilitati, mai ales ca jurnalistii sa actioneze cu buna-credinta, dar nu a fost de acord ca in cazul de fata jurnalistii ar fi trebuit sa verifice faptele pe care se baza raportul Uniunii Europene:

Atunci cand presa contribuie la o dezbatere publica pe teme de interes public legitim, trebuie sa se poata baza pe rapoarte oficiale fara sa fie nevoita sa intreprinda investigatii independente. Altfel, presa nu si-ar putea indepli rolul esential de „caine de paza”.

In consecinta, nu se poate afirma ca reclamantii din cazul de fata nu au actionat cu buna-credinta pentru ca nu au intreprins investigatii independente pentru a verifica sustinerile din raportul Uniunii Europene.

In continuare, Curtea a luat nota de faptul ca modul in care este reglementata infractiunea respectiva in legislatia franceza nu le-a permis reclamantilor sa faca proba veritatii. In sine acesta face ca infractiunea sa fie nelegitima:

Imposibilitatea de a face proba veritatii constituie o masura excesiva pentru a proteja reputatia si drepturile altora, mai ales ca afirmatiile incriminate privesc un sef de stat sau de guvern.

Nu in ultimul rand, Curtea Europeana a retinut ca legea in cauza confera sefilor de stat un privilegiu extraordinar:

Exceptarea sefilor de stat de la critica doar datorita functiei sau pozitiei, fara a lua in considerare interesul public (...) echivaleaza cu conferirea unui privilegiu extrem de mare sefilor statelor straine care nu poate fi reconciliat cu practicile politice din ziua de azi. Oricare ar fi interesul evident, pentru orice stat, sa mentina relatii de prietenie cu conducatorii altor state, privilegiul excede ceea ce este necesar pentru a realiza acest obiectiv.

Pentru aceste motive, Curtea a decis ca respectiva condamnare a reprezentat o incalcare a dreptului la libertatea de exprimare.

/ FreeEx /

Colombani si altii contra Frantei