Kim contra Coreea
Citare: Hotararea din 3 noiembrie 1998, cererea nr. 574/1994 (Comitetul Drepturilor Omului al ONU)
Rezumat: Reclamantul a fost pedepsit cu inchisoarea pentru ca a difuzat materiale critice la adresa guvernului si pentru ca a lansat un apel pentru reunificarea nationala.
Jurisdictie: Comitetul Drepturilor Omului al ONU, Coreea de Sud, Asia
Situatie de fapt: Reclamantul era membru fondator si presedinte al unei organizatii politice. La adunarea inaugurala, documente critice la adresa guvernului, care cereau reunificarea nationala au fost distribuite si citite cu voce tare. La sfarsitul intalnirii, reclamantul a fost arestat. In urma judecatii, el a fost condamnat la doi ani de inchisoare in virtutea unei legi cu privire la securitatea nationala care afirma ca "orice persoana care participa la o organizatie anti-statala laudand si incurajand activitatile acesteia va fi pedepsita", precum si ca "orice persoana care produce sau distribuie documente, desene sau alte materiale in beneficiul unei organizatii anti-statale va fi pedepsita".
DECIZIE
Orice restrictie asupra dreptului la libertatea de exprimare trebuie sa intruneasca cumulativ urmatoarele conditii: sa fie prevazuta de lege, sa urmareasca unul dintre scopurile prevazute de articolul 19, aliniatul 3, literele a si b, si sa fie necesara pentru atingerea unui scop legitim. Restrictia contestata era prevazuta de lege. Misiunea Comitetului era sa stabileasca daca aceasta restrictie era necesara pentru protectia securitatii nationale. Nevoia unei investigatii minutioase era accentuata de catre termenii vagi si ambigui cu care era formulata infractiunea corespunzand legii contestate.
Securitatea nationala
Statul parte nu a reusit sa arate in ce masura difuzarea parerilor reclamantului reprezenta un risc pentru securitatea nationala, nici care ar putea fi natura sau importanta unui asemenea risc. Nu exista nicio dovada ca tribunalele ar fi considerat posibilitatea ca parerile reclamantului sa fi avut vreun rezultat care sa ameninte securitatea publica. Statul parte nu a reusit, asadar, sa explice necesitatea actiunilor sale impotriva reclamantului.
Securitatea nationala
Statul parte nu a reusit sa arate in ce masura difuzarea parerilor reclamantului reprezenta un risc pentru securitatea nationala, nici care ar putea fi natura sau importanta unui asemenea risc. Nu exista nicio dovada ca tribunalele ar fi considerat posibilitatea ca parerile reclamantului sa fi avut vreun rezultat care sa ameninte securitatea publica. Statul parte nu a reusit, asadar, sa explice necesitatea actiunilor sale impotriva reclamantului.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate