Vgt Verein gegen Tierfabriken contra Elvetiei
Citare: 28 iunie 2001, Cererea nr. 24699/94 (Curtea Europeana a Drepturilor Omului)
Rezumat: Reclamantilor, activisti politici, le-a fost refuzat timpul de publicitate de catre societatea responsabila de publicitate a companiei publice de radio si televiziune.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Elvetia, Europa
Situatie de fapt: Reclamantul, o asociatie pentru protectia animalelor, a pregatit o reclama pentru televiziune ce arata o scroafa construind un cuib pentru puii ei in padure, acompaniata de o muzica discreta, urmata de o scena reprezentand o sala zgomotoasa cu porci in pantaloni scurti, guitand nervos la bare de fier. Vocea care se auzea in timpul acestei ultime scene spunea, printre altele, ca aceste conditii de crestere a porcilor se aseamana celor din lagarele de concentrare si sustinea ca animalele erau indopate cu produse chimice. Reclama se incheia cu indemnul: "mananca mai putina carne, de dragul sanatatii tale, de dragul animalelor si al mediului inconjurator!". Dorind sa difuzeze aceasta reclama prin compania de radio si televiziune nationala, reclamantul a trimis o caseta video societatii responsabile cu publicitatea pe posturile publice de radio si televiziune. Reclama a fost refuzata in baza faptului ca avea un caracter politic clar.
DECIZIE
Obligatii pozitive
Un aspect preliminar ridicat a fost acela de a determina daca statul poate fi socotit responsabil de o actiune a unei companii private. Curtea a considerat ca:
Un aspect preliminar ridicat a fost acela de a determina daca statul poate fi socotit responsabil de o actiune a unei companii private. Curtea a considerat ca:
- Pe langa obligatia primara negativa a unui stat de a se abtine de la ingerinta in drepturile garantate de Conventie, anumite obligatii pozitive pot fi inerente acestei conduite. Responsabilitatea unui stat poate fi implicata ca rezultat al nerespectarii obligatiei sale de a face respectata legislatia nationala. (par. 45)
In vreme ce Curtea nu a considerat necesar sa elaboreze o teorie generala cu privire la intinderea pe care garantiile Conventiei ar trebui sa o capete in relatiile dintre indivizi particulari inter se, a hotarat ca, in prezentul caz, responsabilitatea statului poate fi angajata. Compania privata care a refuzat difuzarea s-a bazat pe o legislatie nationala ce impiedica “publicitatea politica”. Efectul practic al acestei legislatii a fost sa interzica discursul politic al asociatiei reclamantului, ceea ce inseamna ca responsabilitatea statului poate fi implicata.
Curtea a subliniat in continuare importanta libertatii de exprimare:
- Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele unei societati democratice si una dintre conditiile de baza pentru progresul sau si pentru implinirea fiecarui individ. Supusa unor restrictii legitime, aceasta este aplicabila nu numai “informarii” sau “ideilor” care sunt primite in mod favorabil sau privite ca fiind inofensive sau indiferente, dar si celor care provoaca, socheaza sau tulbura. Acestea sunt cerintele pluralismului, tolerantei si deschiderii fara de care nu poate exista o “societate democratica”. (par. 66)
Desi dreptul la libera exprimare este supus exceptiilor, acestea sunt limitate:
- Exceptiile trebuie (...) prevazute in mod strict, si necesitatea oricarei restrictii trebuie stabilita convingator, mai ales acolo unde natura discursului este mai mult politica decat comerciala. (par. 66)
Necesitate
In continuare, Curtea a elaborat intelesul termenului “necesar” din acest test si a subliniat ca sarcina sa era de a reexamina existenta unei nevoi imperioase pentru restrictie:
- [A]djectivul “necesar”(…) implica existenta unei “nevoi sociale imperioase”. Statele contractante au o anumita marja de apreciere in a considera daca o asemenea nevoie exista, dar aceasta este insotita de o supervizare europeana, privind atat legislatia, cat si deciziile ce o aplica, chiar si acelea date de o instanta independenta. Curtea este astfel imputernicita sa dea decizia definitiva stabilind daca o “restrictie” este compatibila cu libertatea de exprimare. (par. 67)
Curtea a considerat ca productia video a reclamantului trebuie considerata ca discurs “politic”. Aceasta reflecta opinii controversate apartinand societatii moderne in general si ar trebui plasata in contextul unei dezbateri sociale in curs asupra protectiei animalelor si asupra modului in care sunt crescute. De asemenea, Curtea a avut in vedere scopul reglementarilor legale pe care se poate intemeia refuzul difuzarii, si anume, protejarea opiniei publice de presiunile puternicelor grupari financiare si comerciale, asigurarea unui echilibru de sanse intre diversele forte ale societatii, asigurarea independentei editoriale a radiodifuzorilor fata de sponsorii puternici si sprijinirea presei. Curtea a considerat ca acestea sunt argumente importante:
- Este adevarat ca gruparile financiare puternice pot obtine avantaje competitive in domeniile publicitatii comerciale si pot astfel exercita presiune asupra posturilor de radio si televiziune sau chiar restrange libertatea editoriala a acestora. Asemenea situatii submineaza rolul fundamental al libertatii de exprimare intr-o societate democratica (…) mai ales acolo unde acestea servesc la raspandirea informatiilor si a ideilor de interes general, pe care publicul are, in plus, dreptul de a le primi. Asemenea demers nu poate fi indeplinit cu succes decat daca se bazeaza pe principiul pluralismului al carui ultim garant este statul. Observatia este in special valabila in relatia cu audiovizualul, ale carui programe sunt adesea larg difuzate. (par. 73)
Insa Curtea a remarcat ca interzicerea publicitatii cu caracter politic se aplica publicitatii prin radio si televiziune, dar nu si celorlalte mijloace de comunicare in masa, precum presa scrisa. Avand in vedere acest tratament diferentiat, Curtea a considerat ca o forma de interzicere a publicitatii cu caracter politic care se aplica doar anumitor mijloace de comunicare in masa, nu si altora, nu poate raspunde unei nevoi sociale presante. Mai mult, asociatia reclamantului doar intentiona sa participe la o dezbatere generala in curs asupra protectiei animalelor si asupra cresterii lor. In vreme ce Curtea a refuzat sa stabileasca o regula generala asupra compatibilitatii unei interdictii generale a publicitatii politice, aceasta a considerat ca motivele avansate in explicarea interdictiei, in prezentul caz, nu erau in masura sa justifice ingerinta. Curtea a remarcat ca nu exista nici o proba a faptului ca telespectatorii ar fi gasit acea reclama tulburatoare, iar argumentul ca anumite imagini puteau aparea socante sau dezagreabile nu era relevant. Reclamantul nu avea nici un alt mijloc de a-si raspandi mesajul la nivel national, deorece alte companii de televiziune aveau doar o acoperire regionala. Pentru aceste motive, Curtea a constatat o incalcare a dreptului la libera exprimare.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate