/ FreeEx /

• INDEX SPETE
• ACCESUL LA INFORMATII
• RESTRICTII ASUPRA CONTINUTULUI EXPRIMARII
• DEFAIMARE
• MASS MEDIA SI LIBERTATEA DE EXPRIMARE
• ALTE RESTRICTII

Obligativitatea afilierii la o asociatie instituita de lege pentru practicarea jurnalismului

• Libertatea de gandire si exprimare (…) impune nu doar ca [persoanele] sa aiba dreptul si libertatea de a-si exprima propriile ganduri, dar si dreptul de a cauta, primi si disemina informatii si idei de orice fel. Asadar, cand libertatea de exprimare a unei persoane este ilegal restrictionata, nu a fost incalcat numai dreptul acelui individ, ci si dreptul celorlalti de a “primi” informatii si idei. Prin urmare, dreptul [la libertatea de exprimare] are un sens si un caracter special, care sunt evidentiate de aspectul dual al libertatii de exprimare. Acesta cere, pe de o parte, ca nimeni sa nu fie in mod arbitrar limitat sau impiedicat sa-si exprime propriile ganduri. In acest sens, este un drept care apartine fiecarui individ. Pe de alta parte, implica un drept colectiv de a primi informatii si de avea acces la gandurile exprimate de altii (...) In dimensiunea sa individuala, libertatea de exprimare depaseste recunoasterea teoretica a dreptului de a vorbi sau de a scrie. Include, de asemenea, si nu poate fi separata de dreptul de a folosi orice mediu considera potrivit pentru a comunica idei si pentru ca acestea sa ajunga la un public cat mai larg posibil (…) exprimarea si diseminarea ideilor si informatiilor sunt concepte indivizibile. Aceasta inseamna ca restrictiile impuse la diseminare reprezinta in egala masura o limitare directa a dreptului de a se exprima liber. Importanta normelor legale aplicabile presei si statutului acelora care i s-au dedicat profesional decurge din acest concept (…) In dimensiunea sa sociala, libertatea de exprimare este un mijloc pentru schimbul de informatii si idei intre oameni si pentru comunicarea in masa. Aceasta include dreptul fiecarei persoane de a cauta sa comunice celorlalti propriile sale puncte de vedere, ca si dreptul de a primi opinii si vesti de la ceilalti. Pentru cetateanul de rand este la fel de important sa cunoasca opinia altora sau sa aiba acces la informatie, in general, ca si insusi dreptul de a comunica propriile sale opinii… Cele doua dimensiuni mentionate ale dreptului la libertatea de exprimare trebuie sa fie garantate simultan. Nimeni nu se poate prevala in mod legitim de dreptul unei societati de a fi in mod corect informata pentru a instaura un regim de cenzura prealabila in scopul pretins de a elimina informatiile considerate de cenzor neadevarate. Este la fel de adevarat ca dreptul de a comunica informatii si idei nu poate fi invocat pentru a justifica instaurarea de monopoluri private sau publice asupra comunicatiilor media destinate sa influenteze opinia publica prin permiterea exprimarii doar a unui singur punct de vedere. (par. 30-33)

• Libertatea de exprimare impune, in principiu, ca mijloacele de comunicare in masa sa fie potential deschise tuturor, fara discriminare, sau, mai precis, sa nu existe indivizi sau grupuri care sa fie exclusi de la accesul la asemenea mijloace; se impune recunoscut si ca astfel de mijloace trebuie de fapt sa fie instrumente veritabile ale acestei libertati si nu un cadru pentru restrangerea ei. (par. 34)

• Mijloacele de comunicare in masa sunt cele care fac din exercitiul libertatii de exprimare o realitate. Aceasta inseamna ca conditiile folosirii lor trebuie sa respecte cerintele acestei libertati, rezultatul trebuind sa fie, inter alia, pluralitatea mijloacelor de comunicare, interzicerea tuturor monopolurilor, indiferent de forma si existenta unor garantii pentru protejarea libertatii si independentei jurnalistilor. (par. 34)

• Acelasi concept de ordine publica intr-o societate democratica impune garantarea celei mai largi circulatii posibile a stirilor, ideilor si opiniilor, la fel ca si celui mai larg acces la informatie pentru societate in ansamblul sau. Libertatea de exprimare constituie elementul de baza al ordinii publice intr-o societate democratica care nu poate fi conceputa in afara dezbaterii libere si a posibilitatii ca vocile dizidente sa fie auzite pe deplin… Este (…) in interesul ordinii publice democratice (…) sa fie atent respectat dreptul fiecarui individ de a se exprima liber si dreptul societatii in ansamblu de a primi informatii. (par. 69)
  

• Binele public are nevoie de cel mai mare volum posibil de informatie, iar exercitarea deplina a dreptului la exprimare profita binelui public. In principiu, ar fi o contradictie sa se invoce o restrangere a libertatii de exprimare drept mijloc pentru garantarea acesteia. O asemenea abordare ar ignora caracterul primordial si fundamental al acestui drept care apartine fiecarui individ dar si publicului in ansamblul sau. Un sistem care controleaza dreptul la libertatea de exprimare in numele presupusei garantii a corectitudinii si adevarului informatiei pe care o primeste societatea poate fi o sursa de serioase abuzuri si, in cele din urma, incalca dreptul la informatie pe care aceeasi societate il are. (par. 77).

• Libertatea de exprimare este cheia de bolta care sustine insasi existenta unei societati democratice. Este indispensabila in formarea opiniei publice. De asemenea, ea este o conditie sine qua non pentru dezvoltarea partidelor politice, sindicatelor, organizatiilor culturale si stiintifice si, in general, a celor care doresc sa influenteze publicul. Ea reprezinta, pe scurt, mijlocul care permite comunitatii, prin exprimarea opiniilor sale, sa fie suficient de informata. In consecinta, se poate spune ca o societate care nu este bine informata, nu este o societate cu adevarat libera. (par. 70)

• Jurnalismul este manifestarea principala si fundamentala a libertatii de exprimare a gandurilor. Pentru acest motiv, aflandu-se in relatie cu libertatea de exprimare, care este un drept inerent fiecarui individ, jurnalismul nu poate fi considerat echivalent unei profesii care doar ofera un serviciu publicului prin aplicarea unor cunostinte sau abilitati practice capatate in cadrul universitatii sau prin intermediul celor apartinand unui anume “colegiu” profesional. (par. 71)

• Acest argument presupune ca distinctia intre libertatea de exprimare si practica profesionala a jurnalismului e posibila, ceea ce nu este adevarat. Mai mult, aceasta explicatie ridica reale pericole. Practica jurnalismului profesionist nu poate fi diferentiata de libertatea de exprimare. Din contra, amblele sunt in mod evident inter-relationate, deoarece un jurnalist profesionist nu este si nici nu poate fi altceva decat o persoana care a ales sa exercite libertatea de exprimare intr-un mod continuu, regulat si remunerat. Este de remarcat ca acceptarea acestei distinctii duce la anularea garantiilor dreptului la libertatea de exprimare… Argumentul de care s-a delimitat Curtea (…) nu ia in considerare, in primul rand, faptul ca libertatea de exprimare implica raspandirea si primirea informatiei, avand asadar o dubla dimensiune, individuala si colectiva. Aceasta arata ca nu conteaza daca dreptul la libertatea de exprimare este exercitat sau nu ca o profesie remunerata (…) deoarece, fara a ignora faptul ca o organizatie are dreptul de a cauta cele mai bune conditii de munca pentru membrii ei, acesta nu este un motiv suficient de bun pentru a lipsi societatea de posibile surse de informare. (par. 74-75).

• O lege care protejeaza libertatea si independenta oricarei persoane care practica jurnalismul este lipsita de fundament daca restrange dreptul de practica, atribuindu-l unui grup limitat de persoane. (par. 79)