Parteneri | Finantatori | Sponsori | Parteneri media | Achizitii publice | 2%


Cauta spete

Bladet Tromso si Stensaas contra Norvegiei



Citare: Hotararea din 20 mai 1999, cererea nr. 21980/93 (Curtea Europeana a Drepturilor Omului)

Rezumat: Reclamantii au fost trasi la raspundere pentru defaimare pentru ca au citat din raportul unui inspector numit oficial, care continea erori.

Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Norvegia, Europa

Situatie de fapt: Primul reclamant este o societate cu raspundere limitata care publica un cotidian. Al doilea reclamant este editorul cotidianului. Ziarul a publicat niste articole bazate pe concluziile raportului unui inspector oficial care a calatorit la bordul unei nave destinate vanatorii de foci. Raportul sustinea ca vanatorii de foci au actionat ilegal, deoarece nu au respectat regulile in vigoare. Ministerul Pescuitului a exceptat temporar de la publicare raportul. In urma initierii unei actiuni judecatoresti pentru defaimare de catre membrii echipajului impotriva reclamantilor, anumite afirmatii au fost declarate ca defaimatoare si anulate. Reclamantii au fost obligati la plata de despagubiri catre membrii echipajului.


DECIZIE

A existat o interferenta a unei autoritati publice cu dreptul la libertatea de exprimare; aceasta a urmarit un scop legitim si anume protectia reputatiei si drepturilor altora. “Necesar” in sensul articolului 10 paragraful 2 impune statului sa demonstreze ca a existat o nevoie sociala imperioasa, ca restrictia a fost proportionala cu scopul legitim urmarit si ca motivele impunerii restrictiei sunt relevante si suficiente. Statul se bucura o anumita marja de apreciere asupra existentei necesitatii si a masurii ce trebuie adoptate.

Importanta libertatii de exprimare

Presa are un rol esential intr-o societate democratica; are obligatia de a transmite informatii despre toate subiectele de interes public, iar publicul are dreptul de a primi aceste informatii. Libertatea presei acopera si posibile exagerari si chiar provocari. Dreptul la libertatea de exprimare se intinde si asupra ideilor care socheaza, ofenseaza sau deranjeaza. Marja de apreciere a statului trebuie circumscrisa interesului unei democratii de a permite presei sa-si exercite rolul vital de „caine de paza” si de a transmite informatii de interes public.

Defaimare


Afirmatiile incriminate acuzau vanatorii de foci de acte de cruzime si infractiuni. Motivele invocate de instantele interne au fost relevante pentru scopul legitim al protectiei drepturilor membrilor echipajului. In ceea ce priveste masura in care motivele au fost si suficiente, articolele trebuie examinate in contextul controversei privind vanatoarea de foci in Norvegia de la acel moment si al prezentarii mai largi in ziar a subiectului vanatorii de foci. Cu privire la fapte, ziarul a adoptat o pozitie echilibrata si a publicat o larga varietate de opinii. In plus:

Articolul 10 paragraful 2 impune anumite indatoriri si responsabilitati pentru cei care exercita dreptul la libertatea de exprimare care se aplica presei. Acestea capata semnificatie atunci cand exista atacuri asupra reputatiei unor persoane private. In plus, articolul 6 paragraful 2 din Conventie le dadea vanatorilor de foci dreptul de a fi prezumati nevinovati de comiterea oricarei infractiuni pana la dovedirea vinovatiei lor. Garantia acordata de articolul 10 jurnalistilor atunci cand informeaza despre subiecte de interes general se subscrie conditiei ca acestia sa actioneze cu buna-credinta pentru a comunica informatii corecte si precise, in concordanta cu etica jurnalistica.

Exprimarile in discutie reprezentau afirmatii factuale, nu judecati de valoare, si nu au fost verificate prin cercetari independente. Trebuie sa existe motive speciale care sa scuteasca ziarul de la obligatia generala de a verifica afirmatii factuale care sunt defaimatoare pentru persoane private.

Necesitate

In ceea ce priveste faptele, urmatoarele aspecte erau importante: 1) unele dintre afirmatii au fost considerate defaimatoare nu pentru presupusele acte de cruzime, ci pentru ca vanatoarea unei anumite specii de foci era ilegala; 2) acesta implica un comportament reprobabil, dar nu era deosebit de serios in opinia Curtii; 3) acuzatiile de acte de cruzime continute in alte afirmatii au fost mai grave, dar au fost exprimate intr-o maniera care ar fi putut fi interpretata de catre cititori ca a contine o anume exagerare; 4) numele membrilor echipajului pe care investigatorul i-a exonerat de raspundere au fost publicate, dar nu si numele celor acuzati; astfel, atacul nu a fost indreptat catre anumiti membri ai echipajului; 5) deoarece raportul fusese intocmit de catre o persoana indeplinind o atributie oficiala, numita inspector de catre Guvern, ziarul ar fi trebuit sa fie indreptatit sa il considere de incredere; 6) nimic din cele sustinute de Guvern in privinta raportului nu ridica semne de intrebare in ceea ce priveste veridicitatea sa. In concluzie, ziarul putea sa se bazeze in mod rezonabil pe raport, fara sa fie necesar sa initieze o investigatie proprie.

Interesele membrilor echipajului de a le fi protejata reputatia nu a putut depasi interesul public vital de a asigura o dezabatere publica informata despre subiecte de interes local, national si international. Motivele pe care s-a bazat statul nu au fost suficiente pentru a demonstra ca interferenta in discutie a fost necesara intr-o societate democratica.


Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate