Bobby Art International contra Om Pal Singh Hoon si altii
Citare: 1 mai 1996 (1996) 4 SCC 1; (1997) LRC Volum 3 (Curtea Suprema a Indiei)
Rezumat: Un judecator a anulat certificatul de grad "A" acordat initial unui film, pe motiv ca este indecent.
Jurisdictie: Curtea Suprema a Indiei, India, Asia
Situatie de fapt: Apelanta, o companie de productie de film, a realizat un film intitulat "Regina talhar" (Bandit Queen) bazat pe o poveste adevarata despre o fata de la tara care a fost violata si brutalizata si care apoi a devenit membra a unei grupari criminale, urmarind in acest fel sa se razbune pe societate. Filmul continea scene de viol si nuditate. Initial i s-a acordat un certificat de grad "A", dar intimatul, un membru al comunitatii infatisate in film, a introdus o cerere prin care solicita anularea certificatului, pentru motivul ca portretul personajului principal era "oribil si fara scrupule si o pata pentru femeile din India." El s-a plans si ca filmul prezenta comunitatea sa intr-un mod depravat si ca astfel ii scadea respectul de sine. Judecatorul de la prima instanta a anulat certificatul, intre altele in baza argumentului ca scena de nuditate era "indecenta". Decizia a fost mentinuta in apel. Reclamanta a sesizat Curtea Suprema.
DECIZIE
Anularea certificatului constituie o ingerinta in dreptul reclamantei la libera exprimare. Ingerinta era prevazuta de lege si urmarea scopul legitim al prevenirii obscenitatii si indecentei. Problema care se pune este daca ingerinta era necesara in cazul dat.
Necesitatea
In determinarea caracterului “indecent” al scenelor de nuditate si violenta sexuala in litigiu, Curtea a subliniat importanta contextului in care acestea erau prezentate, a intentiei producatorului si a efectului probabil al acestora asupra adultilor “normali” care au urmarit filmul. Scenele nu erau de natura sa provoace si era improbabil sa aiba un asemenea efect asupa celor ce vizionau filmul; acestea prezentau brutalitatea la care eroina fusese supusa si ofereau o explicatie psihologica pentru violenta ei ulterioara. Curtea a aratat ca simpla includere in film a nuditatii nu il face obscen sau indecent:
Necesitatea
In determinarea caracterului “indecent” al scenelor de nuditate si violenta sexuala in litigiu, Curtea a subliniat importanta contextului in care acestea erau prezentate, a intentiei producatorului si a efectului probabil al acestora asupra adultilor “normali” care au urmarit filmul. Scenele nu erau de natura sa provoace si era improbabil sa aiba un asemenea efect asupa celor ce vizionau filmul; acestea prezentau brutalitatea la care eroina fusese supusa si ofereau o explicatie psihologica pentru violenta ei ulterioara. Curtea a aratat ca simpla includere in film a nuditatii nu il face obscen sau indecent:
- Repulsia la care tribunalul s-a referit nu era cauzata de nuditatea lui Phoolan Devi, ci de sadismul nemilos al celor care au dezbracat-o, rapindu-i orice urma de demnitate. Nuditatea nu trezeste intotdeauna instinctul primar. Referirile tribunalului la filmul „Lista lui Schindler” sunt pertinente. In acest film exista o scena in care apar randuri de barbati si femei dezbracati, expusi frontal, in timp ce erau condusi in camerele de gazare ale unui camp de concentrare nazist. Nu doar ca acestia erau in pragul mortii, dar in ultimele lor clipe, au fost lipsiti de elementara demnitate a fiintei umane. Lacrimile sunt o reactie fireasca; mila, oroarea, insotite de un sentiment de rusine sunt resimtite cu siguranta, exceptie facand perversii care s-ar putea simti excitati. Dar nu putem aplica cenzura pentru a proteja perversii sau pentru a menaja susceptibilitatea celor ultrasensibili. (pag. 4)
Curtea a subliniat, de asemenea, intentia serioasa a realizatorilor filmului si importanta faptului ca scenele trebuie privite in contextul intrigii filmului:
- Ar trebui sa recunoastem mesajul unui film serios si acest test sa fie aplicat scenelor individuale in cauza: sustin ele mesajul? Daca da, atunci ar trebui sa fie tolerate, cu singura precautie a unui certificat „A”. Cetatenii indieni adulti, in ansamblu, se pot baza pe acesta pentru a intelege corect mesajul si a reactiona la el, nu la posibila excitare fata de anumite scene. Un film care ilustreaza consecintele raului social trebuie sa arate acest rau social. Indrumarile trebuie interpretate in aceasta lumina. Nici un film care proslaveste raul social sau il incurajeaza nu este acceptabil, dar un film care transmite mesajul ca raul social este rau nu poate fi considerat inacceptabil pe temeiul ca zugraveste raul social. (p. 13)
Curtea a citat in acord cu aceasta decizia Curtii Constitutionale in cazul Abbas v. Union of India care a statuat ca anumite dispozitii care interziceau proiectarea de filme ce ar putea rani sensibilitatea umana prin expunerea „vulgaritatii, obscenitatii sau depravarii” sau „scene implicand violente sexuale impotriva femeilor” erau excesive, trecand peste ce era necesar pentru protejarea moralei publice.
- Parlamentul nu a legiferat indeajuns; nici Guvernul Central nu a acoperit aceasta lacuna. Niciuna dintre autoritati nu a facut diferenta intre ceea ce este valoros din punct de vedere artistic si social si ceea ce este in mod voit indecent, obscen, socant sau poate corupe. Nu a fost stabilita o proportie intre necesitatea sociala a restrictiei si libertatea individului. Au luat ca reper spectatorul deja pervertit, iar nu pe cel obisnuit, normal, cu repere morale. In dorinta lor de a proteja filmele de anormal, au exclus mesajul moral al unor astfel de filme. Au incercat sa coboare la nivelul unui film banal, obisnuit, “de casa”, o pelicula care vrea sa provoace publicul. (pag. 8)
Importanta libertatii de exprimare
Curtea a subliniat importanta libertatii de exprimare intr-un context artistic si necesitatea ca orice restrictie sa aiba in vedere aceasta importanta, referindu-se din nou la decizia Abbas v. Union of India.
- Rolul cenzorului este foarte delicat si responsabilitatile sale nu pot fi stabilite printr-un set exhaustiv de reguli. Dar este necesar sa i se stabileasca o linie directoare, pentru a nu ajunge la excese. Standardele noastre trebuie sa fie fixate in asa fel incat protectia publicului sa nu fie asimilata cu protectia celui mai putin capabil si a celui mai imoral dintre spectatori, ci sa se situeze la nivelul omului mediu, normal. Standardele pe care trebuie sa le stabilim pentru cenzorii nostri trebuie sa lase loc libertatii si creatiei artistice de a interpreta viata si societatea, cu bunele si relele ei. (pag. 7)
Curtea a reiterat distinctia intre ceea ce este socant si tulburator si ceea ce e de natura sa “depraveze” indivizii, citand in acest sens decizia in cazul Samaresh Bose v. Amal Mitra:
- O scriere vulgara nu este in mod necesar obscena. Vulgaritatea provoaca un sentiment de dezgust si repulsie si urat, dar nu are ca efect depravarea, devalorizarea si pervertirea moravurilor niciunui cititor al romanului, in timp ce obscenitatea are tendinta de a perverti acele minti care sunt deschise spre asemenea influente imorale (...) nu am putea retine ca se poate spune cu vreun temei ca romanul este obscen doar pentru cuvintele din argou si neconventionale folosite in carte, care accentueza pasajele despre sex si descrierea corpului feminin si care descriu sentimente, ganduri si actiuni in limbaj vulgar. (p. 10)
Interzicand proiectarea filmului, instantele inferioare nu au dat atentie acestei distinctii, interdictia in cauza fiind de natura sa incalce libertatea de exprimare.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate