Athukorale si altii contra Procurorul General din Sri Lanka
Citare: (1997) 2 BHRC 610 (Curtea Suprema din Sri Lanka)
Rezumat: Autoritatea Audiovizualului din Sri Lanka care trebuia infiintata prin act al Parlamentului a fost considerata de catre Curte ca nefiind independenta si impartiala.
Jurisdictie: Curtea Suprema din Sri Lanka, Sri Lanka, Asia
Situatie de fapt: Pe data de 21 martie 1997, proiectul legii Autoritatii audiovizualului a fost inscris pe ordinea de zi a Parlamentului. Legea urmarea stabilirea unei noi institutii, Autoritatea Audiovizualului din Sri Lanka, pentru a reglementa infiintarea si mentinerea statiilor de radiodifuziune si pentru a elibera autorizatiile necesare in acest sens. Petitionarii au solicitat Curtii Supreme sa stabileasca in ce masura legea sau anumite prevederi ale sale incalcau dreptul constitutional la libera gandire si exprimare.
DECIZIE
Curtea a observat de la inceput ca legea propunea regimuri diferite de reglementare cu privire la standardele de performanta si responsabilitate pentru societatile de radiodifuziune de stat, pe de o parte, si pentru celelalte societati de radiodifuziune, pe de cealalta. Din punctul sau de vedere, acest tratament discriminatoriu, pentru a fi constitutional, necesita un fundament rational. Curtea a decis ca:
- Nu exista o explicatie rationala de ce legea ar trebui sa fie favorabila doar cu privire la cele doua societati de radiodifuziune, de ce autoritatile ar trebui sa actioneze cu generoziate numai cu privire la aceste institutii, in timp ce pe altele le-ar privi cu “ochi rai” sub aspectul standardelor impuse continutului programelor, al manierei respectarii acestor standarde si consecintelor neindeplinirii acestora. Discriminarea nejustificata este evidenta. Este o incalcare clara a principiului egalitatii. (par. 614)
Curtea a analizat constitutionalitatea preconizatei autoritati de reglementare. Considerand ca autoritatea trebuia sa se conformeze standardelor de independenta si impartialitate, Curtea a citat din publicatia editata de Organizatia “ARTICLE 19”:
- In publicatia sa intitulata “XIX” avand ca subiect “Libertatea audiovizualului – standarde internationale si linii directoare” este subliniata importanta unor standarde uniforme pentru societatile publice si private administrate de o singura autoritate independenta. Se arata:
- “Organismul care acorda autorizatiile trebuie sa fie independent de guvern. Acest organism poate sa fie cel care administreaza societatile publice de radiodifuziune sau o autoritate distincta. Totusi, este recomandata o singura autoritate cu jurisdictie asupra societatilor de radiodifuziune publice si private intrucat faciliteaza dezvoltarea si aplicarea politicilor audiovizualului, incluzand o strategie coordonata pentru a asigura pluralismul in domeniul audiovizualului, in ansamblu. Organismul independent competent sa acorde autorizatiile ar trebui, de asemenea, sa fie responsabil cu alocarea frecventelor si cu alte aspecte tehnice ale radiodifuziunii” (par. 615-616)
Curtea a statuat ca era pertinent sa examineze obiectivul si efectele legii. Obiectivul declarat al legii era sa permita stabilirea unui organism care sa reglementeze infiintarea si mentinerea statiilor de radiodifuziune, si sa permita acordarea de autorizatii in acest scop. S-a sustinut in fata Curtii ca orice fel de ingerinta a statului in audiovizual este contrara dreptului la libertatea de exprimare, in special dupa ce noile tehnologii au permis ca spectrul de radiodifuziune sa fie utilizat la maxim, chiar largindu-l. Curtea nu a fost de acord cu aceasta explicatie. Desi un spectru mai larg a devenit disponibil, exista si mai multi utilizatori. Statul, printr-un organism independent de reglementare, are un rol important in a evita haosul pe calea undelor:
- Radioul si televiziunea, datorita accesibilitatii si influentei lor largi si atotcuprinzatoare asupra publicului, constituie unul dintre cele mai importante mijloace de comunicare in masa. Pentru a-si exercita rolul in dezvoltarea libertatii de exprimare, statul, datorita disponibilitatilor limitate de frecvente, trebuie sa mentina caracterul efectiv al acestui mijloc. Din cauza caracterului limitat al frecventelor, s-ar ajunge la haos daca spectrul acestora nu este controlat, iar utilitatea radioului si televiziunii ca mijloace de comunicare ar fi curand compromisa, cu consecinte nefaste asupra dreptului la exprimare libera si gandire independenta. (par. 618)
Reglementarile sunt necesare si pentru asigurarea pluralismului:
- Avand in vedere disponibilitatile limitate de frecvente si tinand cont de faptul ca doar unui numar limitat de persoane i se poate permite sa le utilizeze, este esential sa existe un control asupra aspectelor dinamice ale audiovizualului pentru prevenirea dominatiei monopoliste a sectorului in cauza fie de catre guvern, fie de catre un numar mic de particulari, pentru ca interesele concurente ale diverselor segmente ale publicului sa fie protejate in mod adecvat. In conditiile in care se cer promovate drepturile fundamentale la libertatea de gandire si exprimare, este necesar sa existe o acoperire adecvata a problemelor de interes public, iar concurenta libera si corecta a opiniilor contradictorii trebuie sa joace un rol important. Impunerea unor conditii de autorizare pentru a asigura respectarea acestor criterii nu incalca dreptul la libertatea de exprimare, ci mai degraba il intaresc oferind ascultatorilor si telespectatorilor posibilitatea de a cunoaste diferite puncte de vedere, de a gandi pe cont propriu si a face alegeri personale. (par. 621)
Curtea a subliniat interdependenta dintre pluralism si dreptul publicului de a fi informat. Politica de autorizare are, asadar, o importanta speciala:
- Din moment ce nu acceptam ca autorizarea trebuie sa se limiteze la reglementarea aspectelor tehnice ale audiovizualului si acceptam ca, in materie de autorizare, statul are la dispozitie o marja de apreciere, suntem de parere ca « principiul pluralismului, al carui ultim garant este statul », asa cum Curtea Europeana a Drepturilor Omului a afirmat-o in Informationsverein Lentia v. Austria, trebuie sa fie aparat pentru a permite libertatii de gandire si exprimare nu numai sa existe, ci chiar sa prospere si sa infloreasca dinamic. (par. 624)
Dreptul de a sti cere, de asemenea, o politica de programe echilibrata:
- Este foarte important ca programele sa fie echilibrate astfel incat telespectatorii sa isi poata forma liber opiniile ... Doua lucruri se cer a fi mentionate: dreptul la informatie nu este o creatie recenta. In regiunea noastra a fost considerat un drept fundamental de o buna perioada de timp: Rigveda, 1-89-1 spune “Lasati gandurile nobile sa vina la noi din toate partile”. Celalalt aspect care trebuie mentionat este ca omul nu traieste doar cu paine. Chiar daca mijloacele electronice de comunicare in masa au un rol foarte important de jucat in formarea opiniilor politice, rolul lor in satisfacerea altor necesitati ale publicului, incluzandu-le pe cele intelectuale, spirituale si emotionale, nu trebuie ignorat sau subestimat. (par. 625-626)
Toate acestea fiind relevante pentru politica de autorizare si programe, Curtea a statuat ca orice reglementare care urmareste aceste finalitati trebuie sa fie interpretata in primul rand si in principal astfel:
- Daca o autoritate de reglementare este necesara, pentru ratiunile explicate, este imperativ ca o asemenea autoritate sa fie independenta [...]. Asa cum [...] Article 19 a afirmat, “Organismul care atribuie autorizatiile trebuie sa fie independent de guvern.” Ultimul garant ca resursa limitata a frecventelor de unda are a fi utilizata in beneficiul publicului este statul. Aceasta nu inseamna ca reglementarea si controlul frecventelor trebuie incredintate guvernului la putere in prezent. Frecventele de unda, asa cum am vazut, sunt privite pretutindeni ca o proprietate publica. In acest domeniu, guvernul este imputernicitul publicului: are dreptul si obligatia de a furniza o autoritate independenta, instituita de lege, pentru apararea intereselor poporului in exercitarea drepturilor sale fundamentale: nici mai mult, nici mai putin. Altfel, libertatea de gandire si exprimare, incluzand dreptul la informatie ar fi in pericol. (par. 621-622)
Analizand mai departe autoritatea reglementata de lege, Curtea a decis ca aceasta nu ar fi independenta. Guvernul ar urma sa ii numeasca membrii, durata mandatului nu era asigurata nici pentru conducatorul autoritatii, nici pentru membrii numiti, iar ministrul detinea puterea nelimitata de a formula indrumari pe care autoritatea era obligata sa le urmeze. Prin urmare, autoritatea nu ar fi mai mult decat un instrument al guvernului. Acest lucru este periculos, in special tinand cont de faptul ca autoritatea are puterea sa acorde si sa suspende autorizatii de emisie.
In sfarsit, Curtea a considerat ca legea continea un numar de prevederi care permiteau ministrului si autoritatii sa impuna, prin ordin, restrictii excesive. Asemenea prevederi sunt incompatibile cu dreptul la libera exprimare:
- Nu pot fi admise prevederi cu caracter vag, pentru ca acestea submineaza principiul fundamental al instiintarii si avertizarii corecte: oamenilor trebuie sa li se spuna limpede si simplu ceea ce nu trebuie sa faca, astfel incat sa-si poata controla comportamentul in viata si la munca. Nu poate fi anticipata fiecare situatie si nici nu se poate dispune asupra ei; dar legea trebuie sa stabileasca in mod rezonabil de clar norme generale pentru ministri, oficialitati, agenti insarcinati cu aplicarea legii, magistrati, inclusiv judecatori, pentru a preveni actiunile arbitrare. Fara asemenea norme clar definite, prevazute de lege, ministrul sau/si autoritatea sunt discretionari, actionand pe un fundament selectiv irational, inclusiv pe baza de rasa, religie, limba, clasa sociala, sex sau opinie politica, incalcand astfel si (...) Constitutia. Cei autorizati sunt expusi riscului ca autorizatia sa le fie anulata sau suspendata sau chiar sa fie urmariti penal, doar pentru ca nu sunt de acord cu ministrul si/sau autoritatea, chiar daca pentru un motiv suspect din punct de vedere constitutional; asadar, este foarte posibil sa fie suspendata arbitrar libertatea de gandire si exprimare. (par. 628).
Pentru aceste motive, Curtea a conchis ca legea in ansambul sau era incompatibila cu Constitutia.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate