Sindicatul Sud-African al Apararii Nationale contra Ministerului Apararii
Citare: [2000] LRC 152 (Curtea Constitutionala)
Rezumat: Reclamantii s-au plans in legatura cu interdictia apartenentei la sindicate impusa membrilor fortelor armate.
Jurisdictie: Curtea Constitutionala a Africii de Sud, Africa de Sud, Africa
Situatie de fapt: Reclamantii, Sindicatul Sud-African al Apararii Nationale, era un sindicat al membrilor fortelor armate. Potrivit dreptului intern, membrilor fortelor armate le era interzis sa devina membri ai unor sindicate; de asemenea, le era interzis sa participe la greve, actiuni de protest public sau alte asemenea activitati. Reclamantul a obtinut o declaratie a Inaltei Curti conform careia respectiva interdictie era neconstitutionala si nula in masura in care le interzicea membrilor fortelor armate sa participe la proteste publice si sa devina membri ai unor sindicate. Judecatorul si-a comunicat decizia Curtii Constitutionale, pentru confirmare. Paratul s-a opus confirmarii ordinului numai in ceea ce priveste interdictia apartenentei la sindicate, argumentand ca armata nu ar putea fi "o forta militara disciplinata" daca membrii ei ar fi afiliati unor sindicate. Acest fapt ar avea grave consecinte asupra securitatii statului. Reclamantul a replicat ca nu pretinde dreptul la greva pentru sine, dar a contestat constitutionalitatea unei interdictii de a participa la proteste publice. Nu s-a incercat sa se argumenteze ca interzicerea dreptului la greva ar fi neconstitutionala in raport cu membrii Fortei de Aparare.
DECIZIE
Importanta libertatii de exprimare
Inca de la inceput, Curtea a subliniat importanta dreptului la libertatea de exprimare:
Inca de la inceput, Curtea a subliniat importanta dreptului la libertatea de exprimare:
- Libertatea de exprimare constituie temelia unei democratii…. Ea este importanta din multe motive, incluzand functia ei instrumentala de garant al democratiei, felul in care ea recunoaste si protejeaza in mod implicit functia morala a indivizilor in cadrul societatii precum si datorita faptului ca ea contribuie la cautarea adevarului de catre indivizi si societate, la modul general. (...) Constitutia consfinteste faptul ca in societatea noastra indivizii trebuie sa aiba posibilitatea sa afle, sa-si formeze si sa-si exprime opinii si puncte de vedere in mod liber in legatura cu o gama larga de subiecte. (par. 7, referintele au fost omise).
Curtea a subliniat importanta liberei exprimari in contextul altor drepturi ale omului, precum si importanta tolerantei:
- Libertatea de exprimare face parte dintr-o „retea de drepturi care se bazeaza unele pe altele”(…) Ea este strans legata de libertatea de religie, credinta si opinie, de dreptul la demnitate, precum si de dreptul la libertatea de asociere, de dreptul de vot si de dreptul de a fi ales in functii publice, precum si de libertatea de intrunire. Aceste drepturi luate impreuna protejeaza nu numai dreptul indivizilor de a-si forma si exprima in mod individual opinii de orice natura, ci si dreptul de a stabili asociatii si grupuri de persoane ce impartasesc opinii asemanatoare cu scopul de a le promova si propaga. Drepturile respective recunosc implicit importanta, atat pentru o societate democratica cat si pentru indivizii ce o compun, a posibilitatii de a-si forma si exprima opinii, atat individual cat si colectiv, chiar si cand respectivele pareri sunt controversate. Corolarul libertatii de exprimare si a celorlalte drepturi care o insotesc este toleranta din partea societatii a diferitelor pareri. Desigur, toleranta nu presupune aprobarea unei pareri anume. In esenta, ea necesita acceptarea in spatiul public a dezacordurilor si abtinerea de la a reduce la tacere parerile care nu sunt impartasite de catre majoritate. (par. 8, referintele au fost omise).
Necesitate
Nu a fost contestat faptul ca prevederea legala in cauza constituia o limitare a libertatii de exprimare; mai trebuia stabilit daca limitarea respectiva era justificabila.
Curtea a afirmat ca testul corespunzator era urmatorul:
- Prima intrebare ce trebuie pusa este daca prevederea in cauza reprezinta o ingerinta in drepturile aparate de clauzele substantiale ale Cartei Drepturilor. Daca asa stau lucrurile, urmatoarea intrebare va fi daca respectiva ingerinta este justificabila. La al doilea nivel al analizei constitutionale, intrebarea relevanta este care e scopul prevederii in cauza, care este efectul pe care il are asupra drepturilor constitutionale si daca prevederea respectiva este bine adaptata acestui scop (par. 18).
Curtea a remarcat intai ca intinderea interdictiei sugereaza faptul ca membrii armatei nu au dreptul sa formuleze, emita sau sa primeasca opinii referitoare la subiecte de interes public; in aparenta, inrolarea in fortele armate necesita o detasare de interesele si activitatile obisnuite ale societatii si ale cetatenilor. Curtea a remarcat ca o asemenea conceptie referitoare la armata nu poate fi corecta; membrii armatei isi mentin dreptul la libertatea de exprimare:
- Membrii fortelor armate continua sa faca parte din societatea noastra, cu obligatiile si drepturile ce decurg din calitatea de cetatean (…). Constitutia nu le cere decat sa-si indeplineasca datoriile fara partinire, dar nu le impune pierderea drepturilor si obligatiilor cetatenesti ce privesc alte aspecte ale vietii lor. (par. 12, referintele au fost omise)
Prin urmare, o asemenea interdictie atotcuprinzatoare, a carei consecinta a fost o ingerinta grava in drepturile fundamentale ale militarilor, nu era conforma cu Constitutia. Totusi, Curtea a considerat ca era posibil sa se inlature numai acele parti ale interdictiei care nu puteau fi justificate, astfel incat prevederea in cauza sa nu mai contina decat o interdictie a dreptului la greva si a incitarii la actiuni greviste; in acest fel, prevederea in cauza devenea constitutionala.
Cu privire la interdictia apartenentei la sindicate, Curtea a examinat aceasta chestiune din punctul de vedere al dreptului constitutional de a constitui si a deveni membru al unui sindicat, drept ce ar putea fi limitat numai in masura in care respectiva restrictie este rezonabila si justificata intr-o societate deschisa si democratica. Curtea a considerat intai ca scopul afirmat al interdictiei era acela de a asigura ca fortele armate sa functioneze ca o „forta militara disciplinata”. Totusi, Curtea nu a fost convinsa ca apartenenta la un sindicat in cadrul fortelor armate ar pune in pericol disciplina interna si eficienta lor; ea a apreciat ca, permitandu-le militarilor sa faca parte din sindicate si stabilind cai de exprimare corespunzatoare a nemultumirilor si plangerilor lor, disciplina ar putea fi mai degraba intarita decat amenintata. Chiar daca a acceptat ca natura relatiei dintre sindicat si Fortele Armate ar fi diferita de cea a relatiei dintre alte sindicate si angajatori, ea a considerat ca o interdictie totala nu era rezonabila si justificata pentru a atinge obiectivul legitim al Statului de a dispune de o forta militara disciplinata
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate