Okcuoglu impotriva Turciei
Citare: 8 iulie 1999, cererea nr. 24246/94 (Curtea Europeana a Drepturilor Omului)
Rezumat: Reclamantul a fost condamnat si incarcerat pentru infractiunea de propaganda impotriva indivizibilitatii Statului ca urmare a participarii sale la o dezbatere sub forma unei mese rotunde.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Turcia, Europa
Situatie de fapt: Reclamantul, cetatean turc de origine kurda, este avocat si a participat la o dezbatere sub forma unei mese rotunde al carei rezumat a fost mai apoi publicat intr-un ziar. Comentariile reclamantului au inclus si o perspectiva istorica a situatiei actuale a poporului kurd. El a fost condamnat pentru infractiunea de propaganda impotriva indivizibilitatii Statului la un an si opt luni inchisoare si plata unei amenzi.
DECIZIE
Securitatea nationala
A avut loc o ingerinta din partea unei autoritati publice in dreptul reclamantului la libertatea de exprimare; aceasta era prevazuta de lege si urmarea un scop legitim, respectiv apararea securitatii nationale si a integritatii teritoriale a Statului, precum si prevenirea infractiunilor. Cu privire la necesitatea ingerintei, Curtea a remarcat ca reclamantul a incercat sa explice prin intermediul istoriei relatiilor internationale situatia actuala a populatiei de origine kurda. Analiza sa nu era neutra, insa limbajul utilizat nu parea sa fie extrem sau excesiv.
Curtea a retinut ca articolul 10 par. 2 permite numai restrangeri limitate ale discursului politic. De asemenea, limitele criticii acceptabile sunt mai largi atunci cand aceasta vizeaza guvernul decat in cazul in care ea vizeaza persoane private sau chiar politicieni. Pozitia dominanta pe care o ocupa guvernul il obliga sa dea dovada de retinere in a recurge la mijloace penale, mai ales atunci cand exista si alte mijloace pentru a raspunde unor atacuri si critici nejustificate din partea adversarilor sai. Cu toate acestea, ramane la latitudinea autoritatilor statului sa adopte, in calitatea lor de garanti ai ordinii publice, masuri, chiar si de natura penala, ce urmaresc sa raspunda in mod corespunzator si fara excese unor asemenea remarci. Atunci cand asemenea remarci incita la violenta impotriva unui individ sau a unui reprezentant al Statului, precum si la adresa unui sector al populatiei, autoritatile nationale se bucura de o marja de apreciere mai larga pentru a stabili necesitatea unei ingerinte aduse libertatii de exprimare. Potrivit Curtii, contextul cauzei privea problemele legate de prevenirea terorismului. Curtea a decis ca ingerinta era disproportionata cu scopurile urmarite pentru urmatoarele motive: comentariile facute de catre reclamant in timpul unei mese rotunde au fost publicate intr-un periodic cu un tiraj redus; chiar daca unele comentarii erau negative la adresa celor de origine turca, ele nu reprezentau o incitare la acte de violenta, rezistenta armata sau insurectie; condamnarea sa era prea severa in raport cu scopurile urmarite.
A avut loc o ingerinta din partea unei autoritati publice in dreptul reclamantului la libertatea de exprimare; aceasta era prevazuta de lege si urmarea un scop legitim, respectiv apararea securitatii nationale si a integritatii teritoriale a Statului, precum si prevenirea infractiunilor. Cu privire la necesitatea ingerintei, Curtea a remarcat ca reclamantul a incercat sa explice prin intermediul istoriei relatiilor internationale situatia actuala a populatiei de origine kurda. Analiza sa nu era neutra, insa limbajul utilizat nu parea sa fie extrem sau excesiv.
Curtea a retinut ca articolul 10 par. 2 permite numai restrangeri limitate ale discursului politic. De asemenea, limitele criticii acceptabile sunt mai largi atunci cand aceasta vizeaza guvernul decat in cazul in care ea vizeaza persoane private sau chiar politicieni. Pozitia dominanta pe care o ocupa guvernul il obliga sa dea dovada de retinere in a recurge la mijloace penale, mai ales atunci cand exista si alte mijloace pentru a raspunde unor atacuri si critici nejustificate din partea adversarilor sai. Cu toate acestea, ramane la latitudinea autoritatilor statului sa adopte, in calitatea lor de garanti ai ordinii publice, masuri, chiar si de natura penala, ce urmaresc sa raspunda in mod corespunzator si fara excese unor asemenea remarci. Atunci cand asemenea remarci incita la violenta impotriva unui individ sau a unui reprezentant al Statului, precum si la adresa unui sector al populatiei, autoritatile nationale se bucura de o marja de apreciere mai larga pentru a stabili necesitatea unei ingerinte aduse libertatii de exprimare. Potrivit Curtii, contextul cauzei privea problemele legate de prevenirea terorismului. Curtea a decis ca ingerinta era disproportionata cu scopurile urmarite pentru urmatoarele motive: comentariile facute de catre reclamant in timpul unei mese rotunde au fost publicate intr-un periodic cu un tiraj redus; chiar daca unele comentarii erau negative la adresa celor de origine turca, ele nu reprezentau o incitare la acte de violenta, rezistenta armata sau insurectie; condamnarea sa era prea severa in raport cu scopurile urmarite.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate