Karatas contra Turciei
Citare: 8 iulie 1999, cererea nr. 23168/94 (Curtea Europeana a Drepturilor Omului)
Rezumat: Reclamantul a fost condamnat si incarcerat pentru infractiunea de propaganda impotriva indivizibilitatii Statului ca urmare a publicarii unei antologii de poezii.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Turcia, Europa
Situatie de fapt: Reclamantul, cetatean turc de origine kurda, a publicat o antologie de poezii intitulata "Cantecul unei revolte". A fost condamnat pentru infractiunea de propaganda impotriva unitatii indivizibile a Statului si a fost condamnat la un an si opt luni inchisoare si la plata unei amenzi insemnate. O serie de exemplare ale poemelor au fost de asemenea confiscate.
DECIZIE
A avut loc o ingerinta a unei autoritati publice in dreptul reclamantului la libertatea de exprimare; aceasta era prevazuta de lege si urmarea un scop legitim, respectiv apararea integritatii teritoriale a Statului. Cu privire la necesitatea ingerintei, Curtea a retinut ca lucrarea incriminata consta intr-o serie de poeme ce indemnau la sacrificiu pentru Kurdistan si includeau unele pasaje deosebit de agresive la adresa autoritatilor turce.
Importanta libertatii de exprimare
Mijlocul de comunicare folosit, poezia, constituie o forma de exprimare artistica la care este sensibila numai o minoritate a cititorilor. In plus:
Importanta libertatii de exprimare
Mijlocul de comunicare folosit, poezia, constituie o forma de exprimare artistica la care este sensibila numai o minoritate a cititorilor. In plus:
- Articolul 10 inglobeaza si libertatea de exprimare artistica – in special in cadrul libertatii de a primi si de a comunica informatii si idei – ceea ce permite participarea la schimbul public de informatii si de idei culturale, politice si sociale de orice fel. (…) Trebuie amintit ca articolul 10 protejeaza nu numai substanta ideilor si a informatiilor transmise, ci si forma in care acestea sunt exprimate (par. 49).
Poemele aveau o dimensiune politica.
Necesitate
Curtea a retinut ca articolul 10 par. 2 permite numai restrangeri limitate ale discursului politic. De asemenea, limitele criticii acceptabile sunt mai largi atunci cand aceasta vizeaza guvernul decat in cazul in care ea vizeaza persoane private sau un politician. Pozitia dominanta pe care o ocupa guvernul il obliga sa dea dovada de retinere in a recurge la mijloace penale, mai ales atunci cand exista si alte mijloace pentru a raspunde unor atacuri si critici nejustificate din partea adversarilor sai. Cu toate acestea, ramane la latitudinea autoritatilor statului sa adopte, in calitatea lor de garanti ai ordinii publice, masuri, chiar si de natura penala, ce urmaresc sa raspunda in mod corespunzator si fara excese unor asemenea remarci. Atunci cand asemenea remarci incita la violenta impotriva unui individ sau a unui reprezentant al Statului, precum si la adresa unui sector al populatiei, autoritatile nationale se bucura de o marja de apreciere mai larga pentru a stabili necesitatea unei ingerinte aduse libertatii de exprimare.
Curtea a tinut seama de contextul cauzei, ce privea problemele legate de prevenirea terorismului. Totusi, reclamantul era o persoana privata ce isi exprima opiniile, prin intermediul poeziei, unui public restrans si nu folosise mass-media. Acest fapt a limitat impactul lor potential asupra „securitatii nationale”, „ordinii publice” sau „integritatii teritoriale”. Tonul agresiv al poemelor constituia mai putin o chemare la violenta, fiind mai degraba expresia unei suferinte profunde. Curtea a fost frapata de severitatea sanctiunii aplicate reclamantului si a concluzionat ca aceasta era disproportionata in raport cu scopurile urmarite si din acest motiv a determinat o incalcare a articolului 10 al Conventiei.
Necesitate
Curtea a retinut ca articolul 10 par. 2 permite numai restrangeri limitate ale discursului politic. De asemenea, limitele criticii acceptabile sunt mai largi atunci cand aceasta vizeaza guvernul decat in cazul in care ea vizeaza persoane private sau un politician. Pozitia dominanta pe care o ocupa guvernul il obliga sa dea dovada de retinere in a recurge la mijloace penale, mai ales atunci cand exista si alte mijloace pentru a raspunde unor atacuri si critici nejustificate din partea adversarilor sai. Cu toate acestea, ramane la latitudinea autoritatilor statului sa adopte, in calitatea lor de garanti ai ordinii publice, masuri, chiar si de natura penala, ce urmaresc sa raspunda in mod corespunzator si fara excese unor asemenea remarci. Atunci cand asemenea remarci incita la violenta impotriva unui individ sau a unui reprezentant al Statului, precum si la adresa unui sector al populatiei, autoritatile nationale se bucura de o marja de apreciere mai larga pentru a stabili necesitatea unei ingerinte aduse libertatii de exprimare.
Curtea a tinut seama de contextul cauzei, ce privea problemele legate de prevenirea terorismului. Totusi, reclamantul era o persoana privata ce isi exprima opiniile, prin intermediul poeziei, unui public restrans si nu folosise mass-media. Acest fapt a limitat impactul lor potential asupra „securitatii nationale”, „ordinii publice” sau „integritatii teritoriale”. Tonul agresiv al poemelor constituia mai putin o chemare la violenta, fiind mai degraba expresia unei suferinte profunde. Curtea a fost frapata de severitatea sanctiunii aplicate reclamantului si a concluzionat ca aceasta era disproportionata in raport cu scopurile urmarite si din acest motiv a determinat o incalcare a articolului 10 al Conventiei.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate