Erdogdu si Ince contra Turciei
Citare: 8 iulie 1999, cererile nr. 25067/94 si 25068/94 (Curtea Europeana a Drepturilor Omului)
Rezumat: Reclamantii au fost condamnati si incarcerati pentru infractiunea de propaganda impotriva indivizibilitatii Statului, ca urmare a unui interviu referitor la chestiunea kurda.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Turcia, Europa
Situatie de fapt: Primul reclamant era redactorul sef al unei reviste lunare. Revista a publicat un interviu realizat de al doilea reclamant cu un sociolog turc. Sociologul a fost invitat sa isi exprime opinia in legatura cu chestiunea kurda si a fost intrebat in ce fel s-ar putea schimba in viitor ideologia oficiala referitoare la aceasta chestiune. Ca urmare a publicarii interviului, reclamantii au fost inculpati si condamnati pentru infractiunea de propaganda impotriva indivizibilitatii Statului. Primul reclamant a fost condamnat la cinci luni inchisoare si plata unei amenzi; al doilea reclamant a fost condamnat la un an si opt luni inchisoare si plata unei amenzi. Dupa ce legislatia pertinenta a fost amendata, Tribunalul de Securitate Nationala a suspendat pronuntarea pedepsei in cazul primului reclamant precum si executarea pedepsei celui de-al doilea reclamant.
DECIZIE
Securitate nationala
A avut loc o ingerinta in dreptul reclamantilor la libertatea de exprimare ca urmare a condamnarii lor; aceasta era prevazuta de lege si, avand in vedere caracterul sensibil al starii de securitate in sud-estul Turciei, precum si nevoia autoritatilor de a fi capabile sa reactioneze prompt in fata unor acte de natura sa duca la escaladarea violentei, urmarea un scop legitim, respectiv apararea securitatii nationale si a integritatii teritoriale, precum si apararea ordinii si prevenirea infractiunilor.
Importanta libertatii de exprimare
Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esentiale ale unei societati democratice. Sub rezerva paragrafului 2 al articolului 10, ea acopera si informatiile si ideile care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza. Toate exceptiile de la dreptul la libertatea de exprimare trebuie interpretate strict iar necesitatea restrictiilor aduse acestuia trebuie sa fie stabilita in mod convingator. „Necesitatea”, in sensul paragrafului 2 al articolului 10, implica existenta unei nevoi sociale imperioase. Curtea trebuie sa stabileasca daca ingerinta in discutie a fost proportionala cu scopul legitim urmarit si daca motivele invocate de Guvern pentru justificarea acesteia sunt relevante si suficiente. Autoritatile nationale trebuie sa dovedeasca ca au aplicat standarde conforme cu articolul 10 si ca s-au bazat pe o evaluare acceptabila a faptelor pertinente.
Luand in discutie importanta presei intr-o democratie, Curtea a afirmat:
A avut loc o ingerinta in dreptul reclamantilor la libertatea de exprimare ca urmare a condamnarii lor; aceasta era prevazuta de lege si, avand in vedere caracterul sensibil al starii de securitate in sud-estul Turciei, precum si nevoia autoritatilor de a fi capabile sa reactioneze prompt in fata unor acte de natura sa duca la escaladarea violentei, urmarea un scop legitim, respectiv apararea securitatii nationale si a integritatii teritoriale, precum si apararea ordinii si prevenirea infractiunilor.
Importanta libertatii de exprimare
Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esentiale ale unei societati democratice. Sub rezerva paragrafului 2 al articolului 10, ea acopera si informatiile si ideile care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza. Toate exceptiile de la dreptul la libertatea de exprimare trebuie interpretate strict iar necesitatea restrictiilor aduse acestuia trebuie sa fie stabilita in mod convingator. „Necesitatea”, in sensul paragrafului 2 al articolului 10, implica existenta unei nevoi sociale imperioase. Curtea trebuie sa stabileasca daca ingerinta in discutie a fost proportionala cu scopul legitim urmarit si daca motivele invocate de Guvern pentru justificarea acesteia sunt relevante si suficiente. Autoritatile nationale trebuie sa dovedeasca ca au aplicat standarde conforme cu articolul 10 si ca s-au bazat pe o evaluare acceptabila a faptelor pertinente.
Luand in discutie importanta presei intr-o democratie, Curtea a afirmat:
- Ingerinta in cauza trebuie (…) privita in contextul rolului esential pe care il are presa in asigurarea functionarii corespunzatoare a democratiei politice. (…) Presa are datoria de a transmite informatii si idei referitoare la chestiunile politice, inclusiv la cele de natura sa creeze controverse. Obligatiei presei de a transmite astfel de informatii si idei ii corespunde dreptul publicului de a le primi. Libertatea presei este unul dintre cele mai eficiente mijloace prin care publicul descopera si isi poate forma o opinie cu privire la ideile si atitudinile liderilor politici (par. 48).
Din perspectiva art. 10 par. 2, posibilitatea unor restrictii aduse discursului politic sau dezbaterilor ce privesc subiecte de interes public este redusa. Limitele criticii acceptabile sunt mai largi atunci cand aceasta vizeaza guvernul decat in cazul in care ea vizeaza persoane private sau chiar un politician. Actiunile sau omisiunile guvernului trebuie sa poata fi atent controlate de catre opinia publica. Pozitia dominanta pe care o ocupa guvernul il obliga sa dea dovada de retinere in a recurge la mijloace penale, mai ales atunci cand exista si alte mijloace pentru a raspunde unor atacuri si critici nejustificate din partea adversarilor sai. Cu toate acestea, ramane la latitudinea autoritatilor competente sa adopte masuri, chiar si de natura penala, ce urmaresc sa raspunda in mod corespunzator unor asemenea remarci. Atunci cand asemenea remarci incita la violenta impotriva unui individ sau a unui reprezentant al Statului, precum si la adresa unui sector al populatiei, autoritatile nationale se bucura de o marja de apreciere mai larga pentru a stabili necesitatea unei ingerinte aduse libertatii de exprimare.
Necesitate
Continutul interviului a avut o natura analitica. Nu continea vreun pasaj care sa incite la violenta. Autoritatile nationale nu au tinut seama de dreptul publicului de a fi informat cu privire la o perspectiva diferita asupra situatiei din sud-estul Turciei, indiferent de cat de dezagreabile le-ar parea respectivele opinii. Ca urmare a suspendarii pedepselor, reclamantii s-au aflat sub amenintarea unor sanctiuni serioase, situatie ce trebuie avuta in vedere cu ocazia evaluarii proportionalitatii ingerintei. Condamnarile si sanctiunile au fost prin urmare disproportionate in raport cu scopul legitim urmarit.
Examinand obligatiile si responsabilitatile presei, Curtea a afirmat:
- Obligatiile si responsabilitatile ce insotesc exercitarea libertatii de exprimare de catre profesionistii de media capata o semnificatie speciala in situatii de conflict si tensiune. O atentie speciala este necesara atunci cand se are in vedere publicarea opiniilor reprezentantilor unor organizatii ce recurg la violenta impotriva Statului, in caz contrar presa putand deveni un instrument pentru difuzarea discursurilor ce incita la ura si la escaladarea violentei. … Atunci insa cand opiniile exprimate nu pot fi calificate astfel, Statele contractante nu se pot prevala de protectia integritatii teritoriale sau a securitatii nationale, de apararea ordinii sau de prevenirea infractiunilor pentru a restrange dreptul publicului de a fi informat prin supunerea presei sanctiunilor prevazute de dreptul penal (par. 54).
Curtea a constatat o incalcare a dreptului la libertatea de exprimare.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate