Ceylan contra Turciei
Citare: 8 iulie 1999, cererea nr. 23556/94 (Curtea Europeana a Drepturilor Omului)
Rezumat: Reclamantul, presedintele unui sindicat, a fost condamnat pentru incitare la ura ca urmare a unui articol ce invinovatea Statul turc pentru atrocitatile comise impotriva kurzilor.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Turcia, Europa
Situatie de fapt: Reclamantul, presedintele Uniunii Muncitorilor Petrolieri, a publicat un articol intr-un ziar in care acuza Statul turc de practicarea unei politici de terorism de stat impotriva kurzilor si de comiterea de acte de genocid. A fost judecat pentru infractiunea de incitare la ura si ostilitate pedepsite de Codul penal turc si a fost condamnat la o pedeapsa de un an si opt luni inchisoare si amenda. Si-a efectuat pedeapsa in totalitate si si-a pierdut functia de presedinte al Uniunii Muncitorilor Petrolieri si unele drepturi civile si politice.
DECIZIE
Securitate nationala
A avut loc o ingerinta a unei autoritati publice in dreptul reclamantului la libertatea de exprimare; aceasta era prevazuta de lege si urmarea un scop legitim, respectiv apararea securitatii nationale si a ordinii publice. Curtea a retinut ca articolul a imbracat forma unui discurs politic, atat in ceea ce priveste continutul sau cat si din punctul de vedere al termenilor folositi; stilul sau era virulent iar critica actiunilor autoritatilor turce era acerba.
Importanta libertatii de exprimare
Articolul 10§2 permite intr-o mica masura sa fie aduse restrictii discursului politic sau dezbaterilor ce privesc subiecte de interes public. Curtea a subliniat:
A avut loc o ingerinta a unei autoritati publice in dreptul reclamantului la libertatea de exprimare; aceasta era prevazuta de lege si urmarea un scop legitim, respectiv apararea securitatii nationale si a ordinii publice. Curtea a retinut ca articolul a imbracat forma unui discurs politic, atat in ceea ce priveste continutul sau cat si din punctul de vedere al termenilor folositi; stilul sau era virulent iar critica actiunilor autoritatilor turce era acerba.
Importanta libertatii de exprimare
Articolul 10§2 permite intr-o mica masura sa fie aduse restrictii discursului politic sau dezbaterilor ce privesc subiecte de interes public. Curtea a subliniat:
- Limitele criticii acceptabile sunt mai largi atunci cand aceasta vizeaza guvernul decat in cazul in care ea vizeaza persoane private sau chiar un politician. Intr-un sistem democratic, actiunile sau omisiunile guvernului trebuie sa poata fi atent controlate nu numai de catre autoritatile legislative sau judiciare, ci si de catre opinia publica. In plus, pozitia dominanta pe care o ocupa guvernul il obliga sa dea dovada de retinere in a recurge la mijloace penale, mai ales atunci cand exista si alte mijloace pentru a raspunde unor atacuri si critici nejustificate din partea adversarilor sai (par. 34).
Cu toate acestea, ramane la latitudinea autoritatilor statului sa adopte, in calitatea lor de garanti ai ordinii publice, masurile, chiar si de natura penala, ce urmaresc sa raspunda in mod corespunzator si fara excese unor asemenea remarci.
Necesitate
Atunci cand asemenea remarci constituie o incitare la violenta impotriva unui individ sau a unui reprezentant al Statului, precum si la adresa unui sector al populatiei, autoritatile nationale se bucura de o marja de apreciere mai larga pentru a stabili necesitatea unei ingerinte aduse libertatii de exprimare. Dupa ce a amintit problemele cu care se confrunta Statul in contextul prevenirii terorismului, Curtea a subliniat totusi importanta faptului ca reclamantul scrisese articolul in cauza in calitate de lider sindical, deci in calitatea sa de actor al scenei politice turce. Articolul in cauza nu promova recurgerea la violenta, la rezistenta armata sau la insurectie. Curtea a concluzionat ca sanctiunea aplicata reclamantului era disproportionata in raport cu scopurile urmarite si nu era necesara intr-o societate democratica.
Necesitate
Atunci cand asemenea remarci constituie o incitare la violenta impotriva unui individ sau a unui reprezentant al Statului, precum si la adresa unui sector al populatiei, autoritatile nationale se bucura de o marja de apreciere mai larga pentru a stabili necesitatea unei ingerinte aduse libertatii de exprimare. Dupa ce a amintit problemele cu care se confrunta Statul in contextul prevenirii terorismului, Curtea a subliniat totusi importanta faptului ca reclamantul scrisese articolul in cauza in calitate de lider sindical, deci in calitatea sa de actor al scenei politice turce. Articolul in cauza nu promova recurgerea la violenta, la rezistenta armata sau la insurectie. Curtea a concluzionat ca sanctiunea aplicata reclamantului era disproportionata in raport cu scopurile urmarite si nu era necesara intr-o societate democratica.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate