Barfod contra Danemarcei
Citare: Hotararea din 22 februarie 1989, cererea nr. 11508/85 (Curtea Europeana a Drepturilor Omului)
Rezumat: Reclamantul, un jurnalist, a fost amendat pentru ca a defaimat doi asesori intr-un articol de ziar.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Danemarca, Europa
Situatie de fapt: Administratia locala din Groenlanda a decis introducerea taxelor pentru cetatenii danezi care lucrau in baze americane din Groenlanda. Un numar de persoane au contestat decizia in fata Inaltei Curti a Groenlandei pe motiv ca nu au drept de vot la alegerile locale si nu primesc nici un fel de beneficii din partea autoritatilor din Groenlanda. Cazul a fost audiat de un complet format dintr-un judecator si doi asesori, amandoi angajati ai administratiei locale. Instanta a decis in favoarea autoritatilor locale cu doua voturi pentru si unul impotriva. Reclamantul a scris un articol de ziar in care a afirmat ca cei doi asesori ar fi trebuit recuzati deoarece se aflau intr-un conflict de interese. Reclamantul a pus la indoiala capacitatea si puterea acestora de a decide impartial intr-un caz indreptat impotriva angajatorului lor, administratia locala, si a sugerat ca prin hotararea in favoarea autoritatilor locale acestia "si-au facut datoria". Judecatorul Inaltei Curti a considerat ca aceasta ultima remarca despre asesori era de natura sa stirbeasca reputatia acestora in ochii publicului si in consecinta sa scada increderea in sistemul judiciar si l-a amendat pe reclamant.
DECIZIE
Amenda pentru defaimare a reprezentat o interferenta cu dreptul reclamantului la libertatea de exprimare. Interferenta era prevazuta de lege si urmarea scopul legitim al protectiei reputatiei si drepturilor altora si indirect al mentinerii autoritatii puterii judecatoresti. Ramane de apreciat daca interferenta a fost “necesara intr-o societate democratica”.
Necesitate
Curtea Europeana a subliniat ca are un important rol de supervizare:
Necesitate
Curtea Europeana a subliniat ca are un important rol de supervizare:
- Statele au o anumita marja de apreciere atunci cand analizeaza existenta si intinderea unei asemenea necesitati, dar aceasta marja este supusa supervizarii europene, care acopera atat legislatia cat si deciziile date in aplicarea acesteia, chiar si acelea pronuntate de o instanta independenta. In consecinta, Curtea este imputernicita sa pronunte o decizie finala asupra conformitatii dintre o “restrictie” sau “sanctiune” si libertatea de exprimare.
Curtea a reamintit ca libertatea de exprimare este un drept important, dar cu toate acestea exercitiul sau trebuie pus in balanta cu alte drepturi:
- Proportionalitatea presupune ca urmarirea scopurilor prevazute de articolul 10 paragraful 2 trebuie pusa in balanta fata de importanta discutiilor deschise pe subiecte de interes public. Atunci cand analizeaza echilibrul echitabil dintre aceste interese, Curtea nu poate face abstractie, asa cum si Comisia si reclamantul au aratat corect, de importanta deosebita pe care o are evitarea descurajarii publicului de a-si exprima opinia despre subiecte de interes public, prin sanctiuni penale sau de alta natura.
Curtea Europeana a considerat ca motivul pentru aplicarea amenzii pentru defaimare nu a fost atat punerea la indoiala, de catre reclamant, a capacitatii asesorilor de a decide asupra cazului, ci sugestia ca prin votul favorabil autoritatilor locale acestia “si-au facut datoria” – si anume datoria ca angajati ai administratiei locale de a decide in favoarea acesteia. Reclamantul si-ar fi putut exprima criticile privind compunerea completului fara sa atace personal pe cei doi asesori. In continuare, Curtea a apreciat ca nu a existat nici o dovada ca cei doi asesori ar fi votat intr-adevar in favoarea administratiei locale, deoarece votul a fost secret. In consecinta, Curtea Europeana a considerat ca nu a existat o incalcare a dreptului la libertatea de exprimare.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate