Surek contra Turciei
Citare: Hotararea din 8 iulie 1999, cererea nr. 24762/94 (Curtea Europeana a Drepturilor Omului)
Rezumat: Reclamantul a fost condamnat pentru diseminarea propagandei impotriva indivizibilitatii statului deoarece a publicat un interviu cu o organizatie ilegala.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Turcia, Europa
Situatie de fapt: Reclamantul era principalul actionar al unei companii care detinea o revista saptamanala publicata la Istanbul. In numarul 51 al revistei a fost publicat un articol care analiza posibilele evenimente care puteau avea loc in sud-estul Turciei in timpul sarbatorii kurde de Newroz. Acelasi numar continea un interviu cu un reprezentant al Frontului National de Eliberare al Kurdistanului, aripa politica a Partidului Muncitoresc din Kurdistan (PKK); ambele organizatii erau ilegale potrivit legii turcesti. Toate exemplarele numarului 51 au fost confiscate si reclamantul a fost trimis in judecata si condamnat pentru infractiunea de diseminare a propagandei impotriva indivizibilitatii stutului. A fost amendat.
DECIZIE
Securitatea nationala
A existat o interferenta din partea unei autoritati publice cu dreptul reclamantului la libertatea de exprimare; aceasta a fost prevazuta de lege si a urmarit un scop legitim si anume protectia securitatii nationale si integritatii teritoriale ale statului, precum si prevenirea dezordinii si infractiunilor.
In privinta necesitatii interferentei, Curtea a subliniat ca libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele unei societati democratice. Sub rezerva restrictiilor din paragraful 2 al articolului 10, ea acopera informatii sau idei care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza. Toate restrictiile trebuie interpretate strict si necesitatea lor stabilita convingator. „Necesar” in sensul articolului 10 paragraful 2 implica existenta unei nevoi sociale imperioase. Curtea trebuie sa stabileasca daca interferenta a fost proportionala fata de scopul legitim urmarit si daca motivele invocate de Guvern sunt relevante si suficiente. Autoritatile nationale trebuie sa demonstreze ca au aplicat standarde conforme cu articolul 10 si ca s-au bazat pe o analiza acceptabila a situatiei de fapt.
Importanta libertatii de exprimare
Pe acest subiect, Curtea a afirmat:
A existat o interferenta din partea unei autoritati publice cu dreptul reclamantului la libertatea de exprimare; aceasta a fost prevazuta de lege si a urmarit un scop legitim si anume protectia securitatii nationale si integritatii teritoriale ale statului, precum si prevenirea dezordinii si infractiunilor.
In privinta necesitatii interferentei, Curtea a subliniat ca libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele unei societati democratice. Sub rezerva restrictiilor din paragraful 2 al articolului 10, ea acopera informatii sau idei care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza. Toate restrictiile trebuie interpretate strict si necesitatea lor stabilita convingator. „Necesar” in sensul articolului 10 paragraful 2 implica existenta unei nevoi sociale imperioase. Curtea trebuie sa stabileasca daca interferenta a fost proportionala fata de scopul legitim urmarit si daca motivele invocate de Guvern sunt relevante si suficiente. Autoritatile nationale trebuie sa demonstreze ca au aplicat standarde conforme cu articolul 10 si ca s-au bazat pe o analiza acceptabila a situatiei de fapt.
Importanta libertatii de exprimare
Pe acest subiect, Curtea a afirmat:
- Sfera restrictiilor din paragraful 2 al articolului 10 privind discursul politic sau dezbaterile pe chestiuni de interes public este restransa. Limitele criticii acceptabile sunt mai largi cu privire la guvern decat cu privire la persoane private sau chiar cu un politician. Intr-un sistem democratic, actiunile si omisiunile guvernului trebuie sa fie supuse verificarii atente, nu numai din partea legislativului si puterii judecatoresti, ci si din partea opiniei publice. Mai mult, pozitia dominanta pe care o ocupa guvernul impune ca acesta sa se abtina de la initierea de proceduri penale, in special atunci cand exista alte mijloace pentru a replica unor atacuri nejustificate si criticilor din partea adeversarilor sai.
Totusi, este la latitudinea autoritatilor competente ale statului sa adopte masuri, chiar de natura penala, pentru a reactiona la asemenea remarci. Atunci cand remarcile incita la violenta impotriva unei persoane, a unui functionar sau a unei parti a populatiei, autoritatile statului se bucura de o marja de apreciere mai larga atunci cand examineaza necesitatea unei interferente cu libertatea de exprimare.
Continutul articolelor nu putea fi interpretat ca fiind apt sa incite la violenta; autoritatile interne nu au acordat suficienta consideratie dreptului publicului de a fi informati asupra unei perspective diferite a situatiei din sud-estul Turciei, indiferent cat de neplacuta ar fi fost acea perspectiva pentru ele. Natura si gravitatea pedepsei aplicate reclamantului sunt factori care trebuie luati in considerare atunci cand se analizeaza proportionalitatea interferentei.
Discursul care incita la ura
In privinta apologiei urii, Curtea a apreciat ca:
„Indatoririle si responsabilitatile” prevazute de articolul 10 paragraful 2, care insotesc exercitiul dreptului la libertatea de exprimare de catre media, au o relevanta speciala in situatii de conflict sau tensiuni. O atentie speciala se impune cand se analizeaza publicarii opiniilor reprezentantilor unor organizatii care recurg la violenta impotriva statului, pentru a nu transforma media intr-un vehicol pentru diseminarea discursului care incita la ura si pentru promovarea violentei. In acelasi timp, atunci cand asemenea opinii nu pot fi incadrate, statele contractante nu pot, prin invocarea protejarii securitatii nationale sau prevenirea infractiunilor si dezordinii, sa restranga dreptul publicului de a fi informat despre ele prin amenintarea presei cu pedeapsa penala.
NOTA: Newroz = varianta a Norouz, anul nou traditional iranian, sarbatorit si de kurzi. Celebrarea sa a fost oficial interzisa in Turcia pana in 1995
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate