Living Word Distributors Ltd contra Human Rights Action Group (Wellington)
Citare: Hotararea [2000] NZCA 179 (Curtea de Apel a Noii Zeelande)
Rezumat: Apelantii au contestat interzicerea unor inregistrari video.
Jurisdictie: Curtea de Apel a Noii Zeelande, Noua Zeelanda, Australia si Oceania
Situatie de fapt: Cazul a privit un apel impotriva respingerii unei plangeri contra deciziei Consiliului de Supraveghere a Filmului si Literaturii de a clasifica doua inregistrari video ca "inadmisibile". Inregistrarile puneau in discutie aspecte privind homosexualitatea in contextul Statelor Unite si includeau o dezbatere asupra ramificatiilor politice si sociale ale solicitarilor homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor si transsexualilor de drepturi egale si a dreptului de a nu fi discriminati. Inregistrarile sustineau punctul de vedere al opozitiei la acordarea de asemenea drepturi, privite ca drepturi speciale. Inregistrarea intitulata "SIDA" punea in discutie ramificatiile sociale si politice ale raspandirii HIV si SIDA, sustinand ca homosexualitatea este una din cauzele acesteia. Inregistrarile au fost initial clasificate "potrivite pentru audienta matura cu varsta mai mare de 16 ani", dar in urma a doua apeluri ale paratilor, fiecare dintre inregistrari a fost reclasificata "inadmisibila". Aceasta clasificare are ca efect interzicerea atat a posesiei cat si a vanzarii inregistrarilor.
DECIZIE
Instanta a apreciat ca in esenta problema asupra careia a trebuit sa se pronunte Consiliul Filmului era una limitata si anume daca o decizie de a declara inregistrarile inadmisibile ar duce la o restrangere a libertatii de exprimare care nu era justificabila ca o limita rezonabila intr-o societate libera si democratica. Consiliul Filmului a apreciat ca aceasta era situatia deoarece inregistrarile denigrau homosexualii, lesbienele, bisexualii si pe altii si incalcau interdictia discriminarii din Legea drepturilor omului.
Instanta a apreciat ca punctul de pornire in analiza sa este importanta deosebita a dreptului la libertatea de exprimare:
Instanta a apreciat ca punctul de pornire in analiza sa este importanta deosebita a dreptului la libertatea de exprimare:
- Oricine are dreptul la libertatea de exprimare, inclusiv libertatea de a cauta, primi si comunica informatii si opinii de orice fel si in orice forma. Acest drept este la fel de larg precum gandirea si imaginatia umana.
Desi legislatia privind regimul de clasificare a filmelor permite o anumita cenzura, aceasta nu trebuie sa impuna nicio restrictie nelegitima asupra dreptului la libertatea de exprimare:
- Cenzurarea publicatiilor in orice masura se manifesta ca o abrogare pro tanto a dreptului la libertatea de exprimare. Motivul unei asemenea abrogari este ca alte valori sunt vazute ca fiind mai importante decat libertatea de exprimare. Totusi limitele abrogarii pro tanto pe care le implica normele ce reglementeaza cenzura (...) constituie limitari rezonabile asupra libertatii de exprimare doar daca se poate demonstra ca sunt justificate intr-o societate democratica.
In cazul de fata, instanta a retinut ca Consiliul Filmului a interpretat gresit legea prin tratarea cazului ca un conflict de drepturi, intre dreptul de a nu fi discriminat si dreptul la libertatea de exprimare. Instanta a apreciat ca ar fi trebuit acordata atentia necesara pentru a se determina daca descrierea chestiunilor de natura sexuala in inregistrari putea fi considerata daunatoare pentru binele public. Aceasta implica cantarirea drepturilor vorbitorului si ale membrilor publicului de a primi informatii fata de interesul statului de a proteja indivizii de prejudicii provocate de dreptul la libertatea de exprimare. Instanta a apreciat ca Consiliul Filmului nu a acordat atentia necesara importantei dreptului la libertatea de exprimare si a retrimis inregistrarile la Consiliu pentru revizuire. Instanta a dat intructiuni Consiliului sa ia in considerare libertatea de exprimare si a citat din decizia Camerei Lorzilor in cazul ex p Simms, care preciza:
- Circulatia libera a informatiilor si ideilor incurajeaza dezbaterea politica. Este o supapa de siguranta: oamenii sunt mai dispusi sa accepte decizii impotriva lor daca pot, in principiu, sa le influenteze; functioneaza ca o frana pentru abuzul de putere al functionarilor; faciliteaza expunerea greselilor in guvernarea si administrarea justitiei tarii (...)
Instanta a fost de acord cu afirmatia Curtii Europene a Drepturilor Omului in cazul Handyside:
- Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamenetele unei societati democratice (...). Sub rezerva restrictiilor legitime din paragraful 2 al articolului 10, ea acopera nu numai „informatii” sau „idei” care sunt primite favorabil sau cu indiferenta ori considerate inofensive, ci si pe acelea care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza statul sau populatia. Acestea sunt cerintele pluralismului, tolerantei si spiritului deschis fara de care nu exista „societate democratica”.
In cele din urma, instanta a subliniat natura periculoasa a interdictiilor de genul celor impuse de Consiliul Filmului in cazul de fata. Citand din literatura de specialitate, a afirmat:
- Interzicerea ante factum a publicatiilor este, de obicei, privita ca cel mai sever mod de a restrange libertatea de exprimare deoarece o exprimare care nu este niciodata publicata nu poate contribui in nici un mod la procesul democratic, la piata ideilor sau la implinirea personala.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate