Tammer contra Estoniei
Citare: Hotararea din 6 februarie 2001, cererea nr. 41205/98 (Curtea Europeana a Drepturilor Omului)
Rezumat: Reclamantul a fost condamnat pentru ca a insultat-o pe sotia unui fost prim-ministru.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Estonia, Europa
Situatie de fapt: Reclamantul, un jurnalist, a fost condamnat si amendat cu 220 de coroane (echivalentul a de zece ori venitul zilnic) de instantele estoniene pentru ca a insultat-o pe V.L., sotia unui fost prim-ministru. V.L. a fost mai intai asistenta prim-ministrului, dupa care a facut un copil cu acesta, cat timp el era casatorit inca cu prima sotie; copilul era crescut de parintii ei. Dupa aceasta, prim-ministrul si-a parasit familia si s-a casatorit cu V.L. Un alt jurnalist (U.R.) a ajutat-o pe V.L. sa isi scrie memoriile. A existat o disputa asupra drepturilor de autor, iar U.R. a publicat propria versiune a celor pe care i le-a spus V.L. Reclamantul l-a intervievat pe U.R. cu privire la ceea ce publicase, iar interviul continea o intrebare a jurnalistului in care acesta a folosit doua cuvinte insultatoare in limba estoniana care inseamna "o persoana care destrama casnicia alteia" si "o mama nepotrivita si neglijenta care si-a parasit copilul". Reclamantul a sustinut ca nu putea folosi alte cuvinte din cauza numarului de cuvinte necesare pentru a exprima acelasi continut. Instanta interna a respins acest argument si reclamantul a fost condamnat si amendat. In fata Curtii Europene a Drepturilor Omului reclamantul a sustinut ca nu a avut intentia sa o insulte pe V.L.; intentia sa a fost sa il provoace pe U.R. sa raspunda. A mai argumentat ca prin publicarea memoriilor, V.L. a renuntat la o parte din dreptul sau la viata privata, care priveste chestiunile continute in acestea.
DECIZIE
Importanta libertatii de exprimare
Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esentiale ale unei societati democratice si una dintre conditiile prioritare pentru progresul societatii si implinirile personale. Statul are obligatia sa protejeze toate formele de exprimare:
Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esentiale ale unei societati democratice si una dintre conditiile prioritare pentru progresul societatii si implinirile personale. Statul are obligatia sa protejeze toate formele de exprimare:
- [Dreptul la libertatea de exprimare] este aplicabil nu numai „informatiilor” sau „ideilor” care sunt primite favorabil sau cu indiferenta ori considerate inofensive, ci si pe acelea care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza. Acestea sunt cerintele pluralismului, tolerantei si spiritului deschis fara de care nu exista „societate democratica”.
Desi dreptul la libertatea de exprimare poate fi in mod exceptional restrictionat, in conditiile prevazute de articolul 10 paragraful 2, asemenea exceptii trebuie interpretate strict, iar necesitatea aplicarii lor trebuie stabilita convingator.
Necesitate
Datorita importantei liberei exprimari, Curtea Europeana recurge la o atenta verificare:
- Curtea trebuie sa analizeze interferenta incriminata in lumina intregului caz, inclusiv al continutului remarcilor pentru care reclamantul a fost acuzat si al contextului in care le-a facut (...) In acest scop, Curtea trebuie sa se convinga asupra faptului ca autoritatile nationale au aplicat standarde in conformitate cu principiile stabilite de articolul 10 si, in plus, ca s-au bazat pe o apreciere acceptabila a faptelor relevante.
- Curtea reitereaza ca presa joaca un rol esential intr-o societate democratica. Cu toate ca nu trebuie sa depaseasca anumite limite, in special in privinta respectarii reputatiei si drepturilor altora, datoria sa este sa transmita – intr-o maniera conforma cu indatoririle si responsabilitatile sale – informatii si idei pe teme de interes public (...) Curtea este constienta de faptul ca libertatea presei acopera si posibile exagerari si chiar provocari. Limitele criticii acceptabile sunt mai restranse cu privire la o persoana privata decat in raport cu politicienii sau guvernul.
Reclamantul si-ar fi putut formula criticile la adresa actiunilor lui V.L. fara sa recurga la asemenea expresii insultatoare. Mai mult, desi V.L. a continuat sa fie implicata intr-un partid politic, folosirea cuvintelor cu privire la viata sa privata nu a servit nici unui interes public; V.L. demisionase din pozitia guvernamentala cu ceva timp inainte. Instantele estoniene au luat in considerare importanta libertatii de exprimare, dar in mod egal au luat in considerare si reputatia si drepturile altora. Avand in vedere ca statele au o marja de apreciere in acest domeniu, instantele interne aveau dreptul sa interfereze cu dreptul reclamantului la libertatea de exprimare. Condamnarea si sanctiunea nu au fost disproportionate fata de scopul urmarit. Dreptul la libertatea de exprimare nu a fost incalcat.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate