Rajagopal si altii contra statul Tamil Nadu
Citare: Hotararea (1995) 3 LRC 565; AIR 1995 SC 264 (Curtea Suprema a Indiei)
Rezumat: Inspectorul General al Penitenciarelor a incercat, pe baza legislatiei privind dreptul la viata privata si defaimarea, sa previna publicarea autobiografiei unui detinut care acuza anumiti ofiteri superiori din penitenciare de implicarea in infractiuni.
Jurisdictie: Curtea Suprema a Indiei, India, Asia
Situatie de fapt: Un detinut condamnat pentru omor a scris o autobiografie care descria relatia sa cu mai multi ofiteri superiori, dintre care mai multi erau complicii sai. El i-a dat autobiografia sotiei sale, cu stiinta autoritatilor, iar aceasta a dat-o revistei petentului. Detinutul i-a cerut petentului sa publice autobiografia. Primele trei parti fusesera deja publicate cand Inspectorul General al Penitenciarelor i-a scris petentului, sustinand ca autobiografia era falsa, ca publicarea incalca regulamentul penitenciarelor si amenintand cu proceduri judiciare daca publicarea continua. Temandu-se de represalii din partea politiei, avand in vedere ca detinutul descria legaturile sale cu mai multi inalti ofiteri, petentii au cerut o hotarare din partea instantei de recunoastere a dreptului de a publica autobiografia. Deoarece nici detinutul, nici sotia sa si nici avocatul sau nu erau semnatari ai petitiei, Curtea Suprema a pornit de la prezumtia ca detinutul nu si-a scris autobigrafia si nici nu i-a autorizat pe petenti sa o publice in revista lor.
DECIZIE
Importanta libertatii de exprimare
Instanta a apreciat ca, in principiu, dreptul la libertatea de exprimare este suspus unor restrictii rezonabile, prevazute de lege, inclusiv restrictii pentru protejarea dreptului la viata privata. Totusi, a subliniat ca, in practica, este necesar ca restrictiile asupra dreptului la libertatea de exprimare sa nu depaseasca limitele impuse de viata democratica, stabilita de Constitutie. Trebuie sa se aiba in vedere faptul ca presa joaca un rol important intr-o societate democratica:
Instanta a apreciat ca, in principiu, dreptul la libertatea de exprimare este suspus unor restrictii rezonabile, prevazute de lege, inclusiv restrictii pentru protejarea dreptului la viata privata. Totusi, a subliniat ca, in practica, este necesar ca restrictiile asupra dreptului la libertatea de exprimare sa nu depaseasca limitele impuse de viata democratica, stabilita de Constitutie. Trebuie sa se aiba in vedere faptul ca presa joaca un rol important intr-o societate democratica:
- Sistemul nostru de guvernare impune, intre altele (...) o atentie constanta asupra exercitarii puterii guvernamentale din partea presei si media. Este ceva esential pentru o buna guvernare.
Ordinul de interdictie
Dupa analizarea unei largi palete de drept comparat, instanta a decis ca statul sau reprezentantii sai nu au nici un drept legal de a impune interzicerea publicarii unui material defaimator la adresa statului sau oficialilor sai. Citand din jurispudenta Curtii Supreme a Statelor Unite in cazul Pentagon Papers, instanta a afirmat:
- Orice sistem de interdictii asupra libertatii de exprimare se prezinta in fata acestei instante ca purtator al unei prezumtii a lipsei de (...) validitate. In aceste cazuri, guvernul poarta sarcina demonstrarii necesitatii unei asemenea restrictii.
In consecinta, instanta a decis ca nu se poate impune impotriva petentilor niciun fel de interdictie a publicarii sau alta restrictie anterioara publicarii; orice material defaimator ar trebui contestat dupa publicare.
In continuare, instanta a rezumat anumite principii generale aplicabile in cazul de fata:
- (1) Dreptul la viata privata este continut implicit de dreptul la viata si libertate garantat cetatenilor acestei tari de articolul 21. Este „dreptul de a fi lasat in pace”. Un cetatean are dreptul sa-si asigure protectia propriei vieti private, a familiei sale, a casatoriei, a procrearii, a maternitatii, a unei sarcini si a educatiei, printre altele. Nimeni nu poate publica nimic privitor la domeniile de mai sus fara consimtamantul persoanei – indiferent daca este adevarat sau nu, ori este vorba de laude sau critici. In caz contrar, este incalcat dreptul la viata privata a persoanei in cauza, iar cel care a publicat materialul poate fi tras la raspundere intr-o actiune in pretentii. Aceasta pozitie este diferita daca o persoana se implica voluntar intr-o controversa sau daca genereaza in mod voluntar o controversa.
- (2) Regula de mai sus este supusa exceptiei potrivit careia orice articol privitor la aspectele mentionate anterior devine mai presus de orice obiectie, daca se bazeaza pe documente oficiale, inclusiv ale instantelor. Aceasta deoarece, odata ce o problema devine o chestiune mentionata in documente publice, dreptul la viata privata nu mai subzista si devine un subiect legitim de comentarii din partea presei, printre altii. Totusi, suntem de parere ca, in interesul decentei (...) trebuie sa existe o exceptie de la aceasta regula; de exemplu, o femeie care a fost victima a unui abuz sexual, a unei rapiri sau a unei alte infractiuni similare nu trebuie suspusa in continuare la umilinta iar incidentul nu trebuie publicat de media.
- (3) Mai exista o alta exceptie de la regula de la punctul (1) de mai sus – de fapt, aceasta nu este o exceptie, ci o regula independenta. In cazul functionarilor publici, este evident ca dreptul la viata privata sau remediul actiunii in pretentii nu este disponibil in legatura cu faptele si comportamentul lor relevante pentru exercitarea atributiilor oficiale. Aceasta se aplica si cand publicarea se bazeaza pe fapte si afirmatii nereale, mai putin daca functionarul demonstreaza ca publicarea a fost facuta (de catre parat) din neglijenta fata de adevar. In astfel de cazuri, este suficient pentru parat (membru al presei) sa demonstreze ca a actionat dupa o verificare rezonabila a faptelor; nu este necesar sa demonstreze ca ceea ce a scris este adevarat. Bineinteles, daca materialul este dovedit ca fals si generat de rea intentie sau animozitati personale, paratul nu ar dispune de nicio aparare si ar fi raspunzator pentru daune. Este la fel de evident ca in chestiuni care nu au legatura cu exercitarea atributiilor sale, functionarul se bucura de aceeasi protectie ca orice alt cetatean, potrivit punctelor (1) si (2) de mai sus. Nu mai trebuie mentionat ca puterea judecatoreasca, protejata de dreptul de a condamna pentru sfidarea instantei, si membrii Parlamentului, protejati de imunitatea prevazuta de Constitutia Indiei, reprezinta exceptii de la regula.
- (4) In ceea ce priveste guvernul, autoritatile locale si alte organisme si institutii care execita puteri guvernamentale, acestea nu pot initia un proces pentru daune pentru defaimarea lor.(...)
- (5) Nu exista nicio lege care sa atribuie statului sau reprezentantilor sai puterea de a interzice sau de a impune o restrictie anterioara asupra presei.
Pentru aceste motive, instanta a decis ca petentii aveau dreptul de a publica biografia in masura in care era inregistrata in documente oficiale, chiar si fara consimtamant sau aprobare. Totusi, daca petentii au depasit ceea ce era consemnat in documente publice si au publicat intreaga poveste, ei ar putea sa incalce dreptul la viata privata a detinutului si ar fi raspunzatori pentru consecinte, potrivit legii. Similar, statul sau reprezentantii sai nu puteau preveni sau impiedica publicarea; orice remediu pentru functionarii/persoanele publice afectate trebuie sa existe dupa publicare, daca este cazul.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate