Nilsen si Johnsen contra Norvegiei
Citare: Hotararea din 25 noiembrie 1999, cererea nr. 23118/93 (Curtea Europeana a Drepturilor Omului)
Rezumat: Reclamantii, reprezentanti ai asociatiilor politienesti, au fost trasi la raspundere pentru defaimare pentru afirmatii impotriva unei persoane care cerceta actele de violenta ale politiei.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Norvegia, Europa
Situatie de fapt: O apriga dezbatere publica in presa a avut loc cu privire la folosirea violentei in cadrul politiei din Bergen. Cercetatorii au sustinut ca politia era raspunzatoare pentru folosirea ilegala a violentei. B., un profesor, a fost numit de autoritatile de stat sa investigheze aceste sustineri. El a continuat sa desfasoare o cercetare proprie si a publicat materiale privind violenta politiei. Asociatia Politistilor Norvegieni, precum si cea din Bergen, au ripostat, acuzand metodele lui B. Acesta i-a dat in judecata pentru defaimare pe reclamanti, care erau reprezentantii celor doua asociatii. Mai multe afirmatii ale primului si ale celui de-al doilea reclamant au fost considerate defaimatoare de catre tribunalul municipal din Oslo si au fost declarate nule. Reclamantii s-au plans de interferenta nejustificata cu dreptul lor la libertatea de exprimare.
DECIZIE
A existat o interferenta, din partea unui autoritati publice, cu dreptul reclamantilor la libertatea de exprimare, care a fost prevazuta de lege si a urmarit un scop legitim, anume protectia reputatiei si drepturilor altora. In analizarea necesitatii interferentei, trebuie acordata atentie pozitiei reclamantilor de reprezentanti ai asociatiilor politienesti.
Necesitate
Curtea a luat in considerare contextul cazului si anume o dezbatere publica de lunga durata si incinsa din Bergen:
Necesitate
Curtea a luat in considerare contextul cazului si anume o dezbatere publica de lunga durata si incinsa din Bergen:
- Nu exista indoiala ca orice restrictie asupra dreptului de a transmite informatii despre acuzatii de abuz la adresa politiei implica o verificare atenta din partea Curtii; acelasi lucru este aplicabil discursului indreptat impotriva unor astfel de acuzatii, deoarece sunt parte a aceleiasi dezbateri. Acesta este cazul mai ales cand (...) afirmatiile au fost facute de reprezentantii alesi ai unor asociatii profesionale in replica la acuzatii privind practicile si integritatea profesiei.
Importanta libertatii de exprimare si apararea in cazurile de defaimare
Sfera restrictiilor asupra discursului politic sau a dezbaterilor pe chestiuni de interes public este restransa in conceptia articolului 10 paragraful 2. Totusi, trebuie sa existe niste limite ale dreptului la libertatea de exprimare, iar acestea au fost depasite cu privire la afirmatia care il acuza pe cercetator de minciuna. Aceasta poate fi privita ca o afirmatie factuala, susceptibila de dovedire, care nu avea nici o baza factuala si care nu putea fi justificata de modul in care s-a exprimat B. Alte afirmatii care echivalau cu opinii sau judecati de valoare se bazau pe anumiti factori obiectivi care sustineau pozitia reclamantilor fata de investigatiile lui B. In aplicarea testului necesitatii in conditiile prevazute de articolul 10 paragraful 2, Curtea trebuie sa acorde atentie rolului pe care l-a jucat partea vatamata. B. a folosit o serie de expresii nedemne in discutarea brutalitatii politiei. Afirmatia reclamantilor potrivit careia erau indreptatiti sa raspunda in aceeasi maniera nu este in intregime nejustificata. La baza dezbaterii se afla problema adevarului acuzatiilor de violenta a politiei si exista suport factual pentru a prezuma ca acuzatii false au fost facute de informatori. Afirmatiile in chestiune priveau acelasi aspect. Interferenta a fost disproportionata fata de scopul legitim de a-l proteja pe B.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate