CSANICS c. Ungariei
Citare: Ungaria
Rezumat: Refuzul instantelor interne de a permite reclamantului de a face proba veritatii afirmatiilor sale intr-o procedura de defaimare, ca urmare a modalitatii in care fusesera facute afirmatiile.
Jurisdictie: , Ungaria, Europa
Situatie de fapt: Reclamantul, angajat al companiei G., era presedinte al unui sindicat si reprezenta membrii acestuia in numeroase societati.
In 1999, reclamantul a fost concediat, ulterior concedierea fiind considerata ilegala de catre instantele nationale.
La una dintre sedintele companiei, directorul general S.K. l-a acuzat pe reclamant ca ar fi sustinut infractori care au lucrat in companie. In urma unei plangeri formulate de reclamant, S.K. a fost condamnat pentru defaimare. In anul 2002, compania G. a incercat sa cumpere o alta companie D., in care sindicatul era de asemenea activ. Nemultumiti de planul de preluare, angajatii companiei D. au cerut sindicatului sa organizeze o demonstratie impotriva preluarii, cu privire la care reclamantul, in calitate de presedinte al sindicatului, a dat mai multe interviuri unor ziare. Intr-unul dintre interviuri, reclamantul a afirmat ca societatea G. si-a inselat angajatii si drepturile lor constitutionale si sociale si i-a numit infractori. S.K. a introdus o plangere impotriva reclamantului motivand ca afirmatiile acestuia i-au adus atingere reputatiei. In timpul procedurii, tribunalul a respins cererea reclamantului de a aduce probe sau de a audia martori care ar fi putut proba veridicitatea afirmatiilor sale. Considerand ca acestea au fost in orice caz exagerate si ofensatorii, tribunalul a concluzionat ca reclamantul a murdarit reputatia lui S.K. si l-a obligat la publicarea unei rectificari si la cheltuieli de judecata. Curtea de apel a mentinut decizia, considerand ca afirmatiile reclamantului fusesera facute de o maniera ilegala deoarece si-a exprimat opiniile intr-un mod insultator, ofensator si intr-un mod dur.
DECIZIE
Instantele nationale au considerat ca afirmatiile reclamantului au fost exprimate intr-un mod dur si exagerat incat au condus la incalcarea dreptului lui S.K. la reputatie, independent de veridicitatea acestora. Cu toate acestea, in opinia Curtii, desi o parte din afirmatiile reclamanului constituie judecati de valoare, afirmatia conform careia compania G. si-a numit angajatii infractori a fost o imputatie factuala, care trebuia sa fie, cel putin in parte, susceptibila de a fi probata. Curtea a fost uimita de faptul ca instantele interne nu i-au dat reclamantului posibilitatea de a face proba veritatii acestor afirmatii. Dat fiind ca reclamantul fusese mai inainte concediat ilegal, ca S.K. fusese condamnat pentru defaimare deoarece a afirmat ca reclamantul sustine infractori din companie si ca societatea G. avea numeroase litigii de dreptul muncii in curs, era mai mult decat porobabil ca afirmatiile reclamantului erau fondate sau cel putin au fost facute cu buna-credinta. Prin urmare, instantele nationale ar fi trebuit sa ii dea cel putin posibilitatea de a-si proba afirmatiile. Intr-adevar, a permite o restrangere a libertatii de exprimare a unor afirmatii fondate doar pe baza modalitatii in care au fost facute ar fi contrar chiar spiritului articolului 10 al Conventiei. Mai mult, afirmatiile respective au fost facute in contextul unei dezbateri publice privind o disputa de dreptul muncii ce privea mai multi angajati, care necesita o protectie ridicata mai ales avand in vedere ca poate conduce la discutii incinse. Curtea a concluzionat ca instantele nationale au gresit atunci cand au considerat ca afirmatiile reclamantului au depasit limitele criticii acceptabile. Prin urmare, acestea nu au mentinut balanta intre dreptul reclamantului la libertatea de exprimare si necesitatea protejarii reputatiei lui S.K.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate