McVicar contra Marii Britanii
Citare: Hotararea din 7 mai 2002, cererea nr. 46311/99 (Curtea Europeana a Drepturilor Omului)
Rezumat: Reclamantul s-a plans ca lipsa asistentei judiciare gratuite intr-un proces de defaimare, precum si cerinta ca paratii din procesele de defaimare sa dovedeasca adevarul anumitor afirmatii constituie o incalcare a dreptului la un proces echitabil, precum si a dreptului la libertatea de exprimare, mai ales ca unii dintre martorii sai au fost respinsi.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Marea Britanie, Europa
Situatie de fapt: In septembrie 1995, un articol de-al reclamantului insinua ca C., un foarte cunoscut atlet britanic, a folosit substante de crestere a performantei. C. l-a dat in judecata pentru defaimare, iar reclamantul s-a aparat singur in majoritatea procedurilor. Reclamantul nu si-a permis sa angajeze un avocat, iar legislatia interna nu prevederea asistenta judiciara gratuita pentru procedurile de defaimare. Ca parat, reclamantul a fost obligat sa faca dovada afirmatiilor sale si a propus doi martori despre care a sustinut ca pot depune marturie ca C. a folosit substante de crestere a performantei. Totusi, din cauza faptului ca reclamantul nu a respectat prevederile procedurale in privinta probei cu martori, aceasta proba a fost respinsa. Un juriu a decis ca reclamantul a comis fapta de defaimare si acesta a fost obligat sa-i platesca lui C. cheltuielile de judecata, precum si sa se abtina de la a mai publica asemenea acuzatii in viitor.
DECIZIE
In privinta lipsei asistentei judiciare gratuite si a reprezentarii de catre un avocat in timpul procesului, instanta a apreciat ca reclamantul era un jurnalist cu un anumit grad de educatie si ca problemele deduse judecatii nu erau foarte complexe. Mai mult, Curtea a subliniat ca in fazele ulterioare ale procedurii interne, reclamantul a avut un avocat. In consecinta, a considerat ca reclamantul nici nu a fost impiedicat sa se apere in mod efectiv si nici nu i-a fost negat dreptul la un proces echitabil.
In ceea ce priveste incalcarea reclamata a dreptului la libertatea de exprimare, Curtea a subliniat in primul rand limitele protectiei acordate jurnalistilor:
In ceea ce priveste incalcarea reclamata a dreptului la libertatea de exprimare, Curtea a subliniat in primul rand limitele protectiei acordate jurnalistilor:
- Garantiile acordate de [dreptul la libertatea de exprimare] jurnalistilor in legatura cu publicarea unor chestiuni de interes general este supusa conditiei ca acestia sa actioneze cu buna-credinta pentru a comunica informatii corecte si de incredere, in conformitate cu etica jurnalistica (...)
In privinta lipsei asistentei judiciare, Curtea a apreciat ca atat timp cat aceasta nu a constituit o incalcare a dreptului la un proces echitabil, in mod similar nu a reprezentat nici o interferenta cu dreptul la libertatea de exprimare.
In legatura cu respingerea probei cu martori, Curtea a apreciat ca reclamantul si avocatul sau ar fi putut lua masuri pentru evitarea acestei situatii, in timpul procedurilor. Mai mult, deoarece reclamantul a cerut proba cu martori in ultimul moment, Curtea a considerat ca respingerea probei a fost necesara pentru a proteja dreptul lui C. de a-si pregati cazul. Curtea a mai apreciat ca obligarea la plata cheltuielilor de judecata si ordinul de interdictie in privinta repetarii acuzatiilor nu au fost disproportionate cu scopul urmarit, mai ales avand in vedere gravitatea acuzatiilor.
In privinta plangerii reclamantului legata de sarcina de a dovedi adevarul afirmatiilor sale, Curtea a apreciat:
- Sunt necesare motive speciale pentru a dispensa un ziar de obligatia sa normala de a verifica afirmatiile factuale care sunt defaimatoare pentru persoane private. Raspunsul la intrebarea daca aceste motive au existat depinde mai ales de natura si gravitatea defaimarii in discutie si de masura in care ziarul a putut in mod rezonabil considera ca sursele sale privind afirmatiile erau de incredere.
Curtea nu a considerat ca reclamantul si-a verificat sursele inainte de publicare; el a inceput sa se intereseze de adevarul afirmatiilor numai dupa depunerea actiunii pentru defaimare.
Pentru aceste motive, Curtea a considerat ca condamnarea pentru defaimare nu a constituit o incalcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate