LEROY c. Frantei
Citare: Franta
Rezumat: Condamnarea penala a reclamantului pentru complicitate la infractiunea de apologie a terorismului ca urmare a publicarii unei caricaturi privind atacul terorist de la 11 septembrie 2001, la numai doua zile dupa prabusirea turnurilor gemene de la World Trade Centre.
Jurisdictie: , ,
Situatie de fapt: La 11 septembrie 2001, data atacului turnurilor gemene de la World Trade Centre, reclamantul, caricaturist, a trimis echipei editoriale a unui saptamanal basc un desen reprezentand atacul terorist, avand ca subtitlu o parodie a unui slogan cunoscut al unei marci: ???Am visat cu totii la aceasta???Hamas a facut-o???. Reclamantul a sustinut ca a dorit sa reprezinte distrugerea imperiului american reusita prin atacurile de la New York. Desenul a fost publicat in ziar la data de 13 septembrie 2001. Ca urmare a unei plangeri introduse de prefect, procurorul a sesizat instantele cu o actiune penala impotriva reclamantului si a directorului jurnalului pentru incalcarea articolului 24 din Legea din 29 iulie 1881 sub acuzatia de savarsire a infractiunii de apologie a terorismului si de complicitate la aceasta infractiune.
Numarul urmator al saptamanalului a dedicat o pagina intreaga scrisorilor si email-urilor primite ca reactie la desenul respectiv si publicarii unui articol al directorului publicatiei prin care isi exprima sprijinul adus reclamantului. O reactie a acestuia din urma a fost de asemenea publicata. Caricaturistul scria ca ?? un desen prost necesita o explicatie pentru a fi inteles ?? iar el o datoreaza publicului. Dorinta autorului a fost aceea de a ilustra caderea simbolurilor si nu a luat in considerare durerea umana si repercusiunile viitoare ale atentatului. Reactia unui jurnalist asupra unui eveniment de actualitate nu ii ofera acestuia posibilitatea de a da inapoi. Reclamantul explica reactia sa facand o paralela cu situatia irakienilor din Irak si a efectelor asupra populatiei pe care atitudinea Statelor Unite ale Americii a avut-o fata de acest stat si se intreaba ce face ca durerea americanilor ca urmare a atentatelor sa fie mai mediatizata decat cea a irakienilor bombardati in fiecare luna de aviatia americana si engleza.
Instanta penala l-a condamnat pe reclamant si pe director astfel cum a fost cerut de procuror si i-a obligat pe fiecare la plata a cate 1 000 euro cu titlu de amenda. Aceasta a constatat ca aratarea tragicului si a violentei in distrugerea turnurilor gemene, precum si adaugarea unui subtitlu care facea referire la un vis conducand in consecinta la crearea unui efect ?? glamour ?? al mortii constituie infractiunea de apologie a terorismului. Atat apelul cat si recusrul reclamantului au fost respinse.
DECIZIE
Exceptia preliminara a Guvernului francez si anume aceea ca faptele reclamate s-ar incadra in prevederile articolului 17 din Conventie care reglementeaza abuzul de drept a fost respinsa de Curte, care a considerat ca acestea nu cad sub incidenta exceptiilor de la aplicarea articolului 10 prevazute de articolul 17. In primul rand, mesajul reclamantului nu avea drept scop negarea drepturilor fundamentale. In al doilea rand, desi desenul si subtitlul ce-l insotea au fost calificate de catre instantele nationale ca apologie a terorismului, ele nu pot fi considerate ca fiind incercari neechivoce de a justifica acte teroriste. In sfarsit, ofensa adusa memoriei victimelor atacurilor trebuie sa fie analizata in lumina dreptului protejat de articolul 10, care nu este un drept absolut. In consecinta, libertatea de exprimare pe care reclamantul sustine ca o are trebuie sa fie acoperita de acest articol.
In ceea ce priveste articolul 10, Curtea constata ca condamnarea reclamantului constituie o ingerinta in dreptul acestuia la libertatea de exprimare. Aceasta ingerinta era prevazuta de lege si urmarea mai multe scopuri legitime printre care siguranta publica, prevenirea dezordinii si a savarsirii de infractiuni, avand in vedere mai ales natura sensibila a luptei impotriva terorismului si necesitatea autoritatilor de a alerta atunci cand exista riscul crescut de violenta.
In ceea ce priveste necesitatea acestei ingerinte intr-o societate democratica, evenimentele de la 1 septembrie 2001 au condus la un haos global, iar problemele ridicate cu aceasta ocazie fac parte dintr-o dezbatere de interes general. In sine, desenul era un bun indicator al intentiei reclamantului. Cu toate acestea, privit impreuna cu textul ce il insotea poate fi vazut mai degraba ca sustinand si glorificand distrugerea violenta a imperialismului american decat ca o critica adusa acestuia. Prin publicarea desenului, reclamantul si-a exprimat sustinerea morala si solidaritatea cu cei pe care el ii considera ca fiind autorii atacurilor, si-a aratat aprobarea fata de violenta si a adus atingere demnitatii victimelor. Intentiile sale subintelese nu sunt relevante pentru procedura intentata de procuror deoarece acestea fusesera exprimate abia dupa evenimente si nu puteau, avand in vedere contextul dat, sa stearga raul facut prin reactia pozitiva asupra consecintelor actului criminal. Provocarea nu are in mod necesar nevoie de o reactie pentru a fi considerata infractiune. In cazul reclamantului aceasta a luat forma unei satire, o forma de procedeu artistic si de comentariu social al carei scop era sa provoace si sa produca agitatie, chiar si prin caracteristicile intrinseci ale acestui procedeu de exagerare si distorsionare a adevarului. Oricine se bazeaza pe dreptul la libertatea de exprimare trebuie sa isi asume obligatii si responsabilitati.
Desenul a primit o conotatie speciala, date fiind circumstantele cauzei, dupa cum reclamantul trebuie sa fi realizat. Acesta a fost publicat la doua zile dupa producerea atacului, fara nicio precautie de limbaj, intr-un moment in care lumea intreaga continua sa fie intr-o stare de soc. Momentul publicarii este de natura sa conduca la cresterea raspunderii reclamantului; in plus impactul unui asemenea mesaj intr-o regiune sensibila din punct de vedere politic nu trebuie neglijat: publicarea desenului a provocat o reactie care ar fi putut conduce la violenta sugerand ca ar fi putut afecta ordinea publica in regiune. Condamnarea reclamantului a fost astfel fondata pe motive suficiente si relevante, iar amenda aplicata avea un cuantum modest. In aceste circumstante, avand in vedere contextul special in care caricatura a fost publicata, masura impusa reclamantului nu a fost disproportionata scopului legitim urmarit. Articolul 10 nu a fost incalcat.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate