EERIKAINEN si altii c. Finlandei
Citare: Finlanda
Rezumat: Lipsa unor motive suficiente in decizia Curtii Supreme care sa justifice condamnarea unui ziar la plata unor despagubiri pentru identificarea unui inculpat.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Finlanda, Europa
Situatie de fapt: Reclamantii sunt societatea care edita ziarul, editorul sef al acestuia si unul dintre ziaristi. In anul 1997, ziarul a publicat un articol despre abuzul de parti sociale si, sub titlul ?? Parea legal, dar???o femeie antreprenor a trisat pentru a obtine o pensie de peste 2 milioande de marci ? ??, a povestit cazul unei femei de afaceri care era anchetata penal pentru frauda. Desi articolul nu mentiona numele femeii, acesta era insotit de un alt articol despre un subiect fara legatura cu acesta, pe care ziaristul il publicase cu consimtamantul acesteia pentru un alt ziar, si care reda numele ei complet si doua poze ale acesteia. Ea a introdus o plangere si reclamantii au fost condamnati la despagubiri pentru calomnie. Curtea Suprema a considerat ca reclamantii nu se fac vinovati de savarsirea infractiunii de calomnie, dar i-au condamnat la plata a 20 000 marci finlandeze (aproximativ 3 364 euro) pentru incalcarea dreptului la respectarea vietii private, motivand ca nu fusese necesara dezvaluirea identitatii acesteia.
DECIZIE
Obligarea reclamantilor la plata unor despagubiri civile constituie o ingerinta in dreptul acestora la libertatea de exprimare care urmarea scopul legitim al protejarii reputatiei si drepturilor altor persoane. In ceea ce priveste necesitatea acestei ingerinte, publicarea unor informatii privind dosarul unei femei de afaceri era bazata pe un document ce devenise public odata cu transmiterea la instanta – rechizitoriul – si privea o chestiune de interes public – abuzul de fonduri publice. Scopul acesteia era sa contribuie la o discutie publica asupra acestui subiect. Titlul nu era nici excesiv nici inselator si era redactat in mod evident ca o intrebare.
Chestiunea in litigiu trebuia considerata a fi reproducerea unui alt articol care era irelevant pentru subiectul primului. In aceasta privinta, Curtea a considerat ca nu este rolul sau sa isi prezinte propriile pareri cu privire la tehnicile jurnalistice care trebuie adoptate de ziaristi, Curtea nefiind chemata sa judece cu privire la primul articol, ci cu privire la utilizarea acestuia ca ilustratie in cel de-al doilea articol. Intrebarea care se pune in legatura cu acesta este daca reclamantul a depasit limitele permise prin dezvaluirea identitatii persoanei, care nu era nici politician nici persoana publica. Simplul fapt al cercetarii penale nu este de natura sa o lipseasca de protectia oferita de articolul 8 din Conventie, care garanteaza printre altele dreptul la respectarea vietii private.
Curtea a considerat ca subiectul articolului – abuzul de fonduri publice – era unul de interes public, avand in vedere si dimensiunea abuzului, existand astfel motive suficiente care sa incurajeze dezbaterea publica asupra problemei in general.
Astfel, necesitatea ingerintei va fi analizata prin prisma motivelor suficiente si relevante date de catre Curtea Suprema pentru obligarea reclamantilor la plata unor despagubiri. Curtea a considerat ca nu era evident ca Curtea Suprema ar fi dat vreo importanta faptului ca informatia publicata era bazata pe un rechizitoriu intocmit de procuror si ca articolul afirma clar ca aceasta fusese acuzata si ca aceasta cauza se afla in fata instantelor nationale. Curtea Suprema nu a analizat nici semnificatia faptului ca fotografiile fusesera facute cu acordul sau in scopul publicarii, in ciuda faptului ca aveau legatura cu un articol precedent publicat intr-un alt context.
In consecinta, motivele pe care s-a bazat Curtea Suprema, desi relevante, nu erau suficiente pentru a justifica ingerinta in dreptul reclamantilor la libertatea de exprimare. Articolul 10 a fost incalcat.
Chestiunea in litigiu trebuia considerata a fi reproducerea unui alt articol care era irelevant pentru subiectul primului. In aceasta privinta, Curtea a considerat ca nu este rolul sau sa isi prezinte propriile pareri cu privire la tehnicile jurnalistice care trebuie adoptate de ziaristi, Curtea nefiind chemata sa judece cu privire la primul articol, ci cu privire la utilizarea acestuia ca ilustratie in cel de-al doilea articol. Intrebarea care se pune in legatura cu acesta este daca reclamantul a depasit limitele permise prin dezvaluirea identitatii persoanei, care nu era nici politician nici persoana publica. Simplul fapt al cercetarii penale nu este de natura sa o lipseasca de protectia oferita de articolul 8 din Conventie, care garanteaza printre altele dreptul la respectarea vietii private.
Curtea a considerat ca subiectul articolului – abuzul de fonduri publice – era unul de interes public, avand in vedere si dimensiunea abuzului, existand astfel motive suficiente care sa incurajeze dezbaterea publica asupra problemei in general.
Astfel, necesitatea ingerintei va fi analizata prin prisma motivelor suficiente si relevante date de catre Curtea Suprema pentru obligarea reclamantilor la plata unor despagubiri. Curtea a considerat ca nu era evident ca Curtea Suprema ar fi dat vreo importanta faptului ca informatia publicata era bazata pe un rechizitoriu intocmit de procuror si ca articolul afirma clar ca aceasta fusese acuzata si ca aceasta cauza se afla in fata instantelor nationale. Curtea Suprema nu a analizat nici semnificatia faptului ca fotografiile fusesera facute cu acordul sau in scopul publicarii, in ciuda faptului ca aveau legatura cu un articol precedent publicat intr-un alt context.
In consecinta, motivele pe care s-a bazat Curtea Suprema, desi relevante, nu erau suficiente pentru a justifica ingerinta in dreptul reclamantilor la libertatea de exprimare. Articolul 10 a fost incalcat.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate