Lunney contra Prodigy
Citare: Hotararea din 2 decembrie 1999, 2 No. 164, 99 NY Int. 0165 (Curtea de Apel din New York)
Rezumat: Reclamantul a dat in judecata un furnizor de servicii Internet pentru defaimare
Jurisdictie: Curtea de Apel din New York, Statele Unite ale Americii, Americi
Situatie de fapt: Un utilizator necunoscut si-a insusit identitatea online a lui L. si a trimis un e-mail unui indrumator de cercetasi local. Subiectul mesajului continea o amenintare cu moartea, iar continutul era extrem de vulgar. La primirea mesajului, indrumatorul a alertat politia. Incidentul a fost investigat si politia a acceptat cu usurinta afirmatia lui L. ca nu este autorul mesajului si, deci, nevinovatia acestuia. In timp ce investigatia era in desfasurare, furnizorul de servicii Internet P., l-a notificat pe L. ca ii inchide unul dintre conturile deschise pe numele sau, "din cauza transmiterii de materiale obscene, abuzive, amenintatoare si explicit sexuale, prin serviciul Prodigy si din cauza faptului ca a comunicat informatii incorecte despre sine". L. a informat furnizorul P. ca un impostor este cel care, fara drept, a deschis contul si a trimis mesajul, si a dat in judecata furnizorul, reclamand ca P. a fost neglijent cand a permis deschiderea unui cont in numele sau si ca este raspunzator pentru ca a fost stigmatizat si defaimat. In timpul procedurilor, P. a identificat si adus in fata instantei doua alte mesaje vulgare care au aparut pe pagina sa de mesaje ("electronic message board") cu numele lui L. ca expeditor. Problema dedusa Curtii de Apel din New York a fost daca P., ca furnizor de servicii Internet, poate fi raspunzator pentru defaimare ca editor al e-mail-ului sau mesajului de pe pagina de mesaje.
DECIZIE
Dupa ce a analizat natura e-mailului, Curtea a reaminit ca, in jurisprudenta sa anterioara, a apreciat ca o companie telefonica nu poate fi considerata editor pentru ca „nu a participat in niciun mod la pregatirea mesajului, nu a exercitat niciun control sau putere de decizie in comunicarea sa si nu si-a asumat raspunderea sub nicio forma”. Curtea a apreciat ca un furnizor de servicii internet se afla intr-o pozitie similara cu o companie telefonica; joaca numai un rol pasiv in transmiterea e-mailului. Mai mult, a apreciat ca si in cazul in care P. ar putea fi considerat editorul mesajelor, ar fi protejat de „privilegii calificate”:
- Nu ar fi in interesul publicului obligarea unui furnizor de servicii Internet sa examineze si sa verifice milioane de e-mailuri, ca urmare a raspunderii pentru defaimare.
In ceea ce priveste pagina de mesaje, instanta a considerat ca aceasta problema este ceva mai complicata. Operatorii paginilor de mesaje exercita un control asupra continutului mesajelor postate. In unele cazuri, o pagina de mesaje seamana cu pagina editoriala a unui ziar; in altele functioneaza mai mult ca un „chat room”. Curtea a considerat ca unele pagini de mesaje posteaza mesajele instantaneu si automat, altele amana pentru putin timp postarea, pentru a nu deveni „chat rooms”, iar altele amana publicarea mai mult, pentru a oferi operatorilor oportunitatea de a edita mesajele sau de a refuza postarea. Curtea a considerat ca P., in contractul de servicii, si-a acordat dreptul de a verifica pagina de mesaje; totusi, in practica, nu toate mesajele erau verificate. In consecinta, instanta a decis ca P. nu poate fi considerat editorul mesajelor postate. Citand din jurisprudenta instantelor inferioare, instanta a afirmat:
- Chiar daca P. „exercita dreptul de a exclude anumite vulgaritati din continutul unor mesaje”, aceasta nu schimba caracterul pasiv fata de „milioane de alte mesaje in a caror transmitere nu a participat” si nici nu il obliga, in opinia noastra, sa garanteze continutul acestor nenumarate mesaje.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate