Bodrozic contra Serbiei
Citare: Hotararea din 23 iunie 2009, cererea nr. 32550/05, Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Rezumat: Condamnarea penala a reclamantului deoarece a numit o persoana "idiot", "fascist" si "membru al miscarii fasciste".
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Serbia, Europa
Situatie de fapt: Reclamantul este jurnalist si membru al unui partid politic. Pe data de 3 octombrie 2003, reclamantul a publicat un articol despre un istoric, J.P., intitulat "Cuvantul este dat fascistilor". In articol, reclamantul se referea la J.P., numindu-l idiot si calificandu-l drept o persoana cu orietnari fasciste. Ca urmare a plangerii penale introduse de J.P. impotriva reclamantului, acesta din urma a fost condamnat pentru insulta si calomnie si obligat la plata unei amenzi in valoare de aproximativ 162 EUR, precum si la cheltuieli de judecata in valoare de 225 EUR. Aceasta decizie a fost mentinuta atat in apel, cat si in recurs. Instantele nationale au respins afirmatiile reclamantului conform carora, atunci cand l-a numit fascist pe J.P., isi exprima propriile convingeri politice, deoarece formarea unui partid politic fascist sau a unei miscari fasciste erau interzise prin lege in Serbia. De asemenea, instantele au retinut faptul ca a numi pe cineva "fascist" era ofensator, avand in vedere mai ales conotatiile istorice ale acestei expresii. In opinia judecatorilor nationali, reclamantul nu respectase demnitatea umana a lui J.P.
DECIZIE
Reclamantul s-a plans ca condamnarea sa penala violase dreptul sau la libertatea de exprimare garantat de articolul 10.
In speta, condamnarea reclamantului era bazata pe expresiile pe care le-a utilizat pentru a-l descrie pe J.P. – “un idiot", “un fascist" si "un membru al miscarii fasciste". Luand in considerare diferenta intre insulta si calomnie ca fiind doua infractiuni distincte cu privire la care reclamantul a fost condamnat, Curtea a analizat totusi cauza ca un tot, avand in vedere faptele si natura expresiilor folosite.
Afirmatiile reclamantului trebuie privite in contextul in care au fost facute. Reclamantul reactionase la anumite afirmatii controversate facute de J.P. la o televiziune publica cu privire la existenta si istoria unor minoritati nationale din Vojvodina, o regiune multi-etnica, a carei populatie era in proportie de 35% non-sarba. Aceasta majoritate era formata in principal din unguri, slovaci, croati si altii. In acest interviu, J.P. afirmase, intre altele, ca toti ungurii din Vojvodina erau colonisti si ca nu erau croati in regiune. Desi J.P. nu a facut mentiune in niciun fel la fascism, este de inteles de ce reclamantul, care avea convingeri politice diferite ar fi putut interpreta afirmatiile facute de J.P. ca fiind intolerante fata de minoritatile nationale. Faptul ca reclamantul a considerat necesar sa raspunda acestor afirmatii este de inteles. Mai mult, Curtea considera ca numirea unei persoane drept fascist, nazist sau comunist nu poate, prin ea insasi, sa constituie o afirmatie cu privire la apartenenta la un partid politic a unei persoane. Asadar, aceste afirmatii sunt judecati de valoare a caror veridicitate nu poate fi demonstrata si care poate fi considerata excesiva in absenta oricarei baze factuale.
In speta, J.P. era o binecunoscuta persoana publica. Curtea observa ca dezbaterea din speta era una de mare interes public, avand in vedere ca multe organizatii neguvernamentale, partide politice si persoane publice de marca reactionasera la interviul controversat al lui J.P. Este adevarat ca atunci cand l-a criticat pe acesta din urma, reclamantul a folosit cuvinte dure, care atunci cand sunt rostite in public pot fi considerate ofensatoare. Cu toate acestea, afirmatiile nu au avut drept scop incitarea la violenta. In ceea ce priveste motivele date de instantele interne, Curtea observa ca acestea si-au limitat analiza in a spune ca formarea unor miscari fasciste in Serbia era interzisa de lege si ca afirmatiile reclamantului erau in consecinta false. In plus, instantele nationale nu au analizat proportionalitatea dintre contextul in care expresiile fusesera folosite si baza lor factuala. In concluzie, instantele nationale nu au dat motive suficiente si relevante pentru a justifica ingerinta in dreptul la libertatea de exprimare a reclamantului. In plus, amenda la care fusese condamnat reclamantul era susceptibila de a fi transformata in 75 de zile de inchisoare. Asadar, articolul 10 a fost violat.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate