Editions Plon contra Frantei
Citare: Hotararea din 18 mai 2004, cererea nr. 58148/00, Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Rezumat: Suspendarea definitiva a distribuirii unei carti continand informatii referitoare la un fost sef de stat, informatii acoperite de secretul medical.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Franta, Europa
Situatie de fapt: Societatea reclamanta obtinuse drepturile de publicare a unei carti denumite "Marele secret", scrisa de un jurnalist si de un medic care fusese pentru mai multi ani medicul privat al lui Francois Mitterrand, presedinte al Frantei. Cartea se referea la cancerul de care suferea presedintele Mitterrand de la inceputul primului sau mandat si despre care publicul fusese informat mult mai tarziu. Cartea descria relatia dintre presedinte si doctorul sau, dificultatile intalnite de acesta in decursul bolii. Cartea a fost publicata pe data de 17 ianuarie 1996, la aproximativ zece zile dupa decesul presedintelui Mitterrand. In ziua urmatoare, judecatorul sesizat de vaduva presedintelui si de copilul acestuia, care formulasera o cerere de ordonanta presedintiala, a decis interzicerea provizorie a distribuirii cartii. Curtea de apel a mentinut aceasta decizie si le-a dat vaduvei si copilului acesteia o luna pentru a introduce o actiune in fata instantelor, in lipsa careia masura dispusa isi va pierde efectul la expirarea acestui termen. In urma introducerii actiunii, tribunalul din Paris a mentinut printr-o decizie din octombrie 1996 interdictia distribuirii cartii si a condamnat medicul, societatea reclamanta si pe reprezentantul sau legal la plata de despagubiri catre vaduva presedintelui si catre copilul sau. Curtea de Apel a mentinut aceasta decizie si a decis ca aceasta carte dezvaluia informatii acoperite de secretul medical si ca articolul 10 din Conventie putea fi exercitat cu anumite restrangeri. Recursul societatii editoare fata de aceasta decizie a fost de asemenea respins.
DECIZIE
Atat masura provizorie, cat si ordinul ulterior prin care se interzicea distribuirea cartii deja publicate, precum si condamnarea la plata unor despagubiri au constituit o ingerinta in dreptul reclamantei la respectarea libertatii de exprimare. Aceste masuri urmareau scopul legitim de a preveni dezvaluirea unor informatii acoperite de confidentialitate, precum si protejarea drepturilor altora. In ceea ce priveste necesitatea masurilor intr-o societate democratica, Curtea face o diferenta intre masurile provizorii dispuse si masura definitiva.
Prima dintre ele fusese justificata, avand in vedere ca fusese impusa la doar unsprezece zile dupa moartea presedintelui Mitterrand, cand emotia printre oamenii politici si public era inca foarte puternica, prejudiciul adus reputatiei presedintelui fiind serios, iar distribuirea cartii la o data atat de apropiata momentului decesului nu putea decat sa adanceasca suferinta familiei, care apelase la o procedura de urgenta in vederea opririi acestei masuri. Ingerinta fusese proportionala cu scopul urmarit, avand in vedere limitarea in timp a masurii.
Pe de alta parte, decizia din octombrie 1996 de a mentine interdictia de a distribui cartea, desi fundamentata pe motive relevante si suficiente, nu mai era justificata de o nevoie sociala imperioasa. Aceasta decizie a fost data la noua luni si jumatate dupa moartea presedintelui Mitterrand; contextul era diferit de cel in care se ordonase masura provizorie.
Cu cat perioada de timp scursa era mai mare, cu atat mai mica era nevoia legitima de a proteja familia de a nu-i fi adancita suferinta; in acelasi timp, interesul public in discutarea istoriei celor doua mandate ale presedintelui prevalau asupra solicitarii de a proteja dreptul presedintelui la respectarea confidentialitatii medicale. Odata ce ultima dintre ele a fost incalcata, trecerea timpului trebuie luata in considerare atunci cand se ia masura extrem de serioasa a interzicerii publicarii unei carti. Mai mult, cand masura finala fusese luata, 40.000 de copii fusesera deja vandute, fusese publicata pe internet si fusese subiectul multor comentarii in presa, astfel incat marea majoritate a informatiilor continute nu mai erau confidentiale. Prin urmare, protejarea secretului medical nu mai constituia un imperativ, iar interzicerea distriburii dupa octombrie 1996 nu mai era justificata de o nevoie sociala imperioasa.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate