Karako contra Ungariei
Citare: Hotararea din 28 aprilie 2009, cererea nr. 39311/05, Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Rezumat: Respingerea unei proceduri penale avand ca obiect insulta introdusa impotriva unui oponent politic cu motivarea ca pretinsele remarci defaimatoare au constituit o judecata de valoare.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Ungaria, Europa
Situatie de fapt: Reclamantul era politician si membru al Parlamentului. In timpul alegerilor parlamentare din 2002, un manifest semnat de L.H., directorul adunarii regionale, a fost distribuit in judetul in care activa politic reclamantul. Manifestul continea o serie de critici la adresa reclamantului in ceea ce priveste marile decizii luate in judetul sau, afirmandu-se ca acesta a votat de multe ori impotriva interesului judetului, iar in cadrul dezbaterii referitoare la autostrada ce urma sa treaca prin regiunea sa, acesta nu a sustinut versiunea favorabila regiunii, aducand prejudicii mai ales acesteia. Prin urmare, reclamantul a introdus o plangere penala impotriva lui L.H., acuzandu-l de defaimare. Procurorul a inchis dosarul penal considerand ca actul imputat nu privea o materie de competenta Parchetului.
In 2006, reclamantul, actionand ca un petent privat, a introdus o plangere impotriva lui L.H. Cu toarte acestea, tribunalul a respins plangerea lui, motivand ca afirmatiile respective erau judecati de valoare privind un politician, care trebuie sa arate o mai mare toleranta.
DECIZIE
Reclamantul s-a plans de faptul ca prin refuzul urmaririi penale a oponentului sau pentru pretinsa distrugere a reputatiei sale in ochii alegatorilor, autoritatile nu i-au protejat viata privata astfel cum este garantata de articolul 8 din Conventie.
In primul rand, Curtea a notat ca in cazurile in care pretinsa ingerinta in drepturile garantate de articolul 8 isi are originea in exprimare, protectia acordata de stat trebuie inteleasa prin luarea in considerare a obligatiilor pe care le are in virtutea articolului 10.
Facand diferenta intre notiunile de integritate personala si reputatie, asa cum au fost interpretate in hotararea Von Hannover, Curtea constata ca ultimul a fost considerat ca fiind un drept independent doar in mod sporadic, atunci cand faptele imputate erau atat de ofensatoare, incat publicarea lor avusese un efect direct asupra vietii private a reclamantului. Totusi, in cazul analizat, reclamantul nu a demonstrat ca publicarea articolului ii afectase in mod direct viata privata intr-un asemenea mod incat sa ii submineze integritatea personala. In speta, fusese in discutie doar reputatia sa. Avand in vedere ca paragraful 2 al articolului 10 recunoaste ca libertatea de exprimare poate fi restransa in scopul protejarii reputatiei, o asemenea regula impiedicase posibilitatea existentei unui conflict cu articolul 8. Mai mult, “drepturile altora” continute in articolul 10 cuprind dreptul la integritate personala si servesc ca baza pentru limitarea dreptului la libertatea de exprimare atata vreme cat ingerinta in viata privata este proportionala. In consecinta, Curtea era chemata sa stabileasca daca autoritatile maghiare au aplicat principiile inerente articolului 10 in mod corect in cazul reclamantului. Deoarece faptele imputate au fost considerate ca fiind judecati de valoare si au fost facute in timpul unei campanii politice, si deoarece reclamantul era om politic, Curtea a fost multumita de decizia autoritatilor de a nu incepe urmarirea penala impotriva lui L.H., decizie pe care au considerat-o conforma cu standardele impuse de Conventie. Prin urmare, alegatiile reclamantului in sensul ca reputatia lui fusese afectata nu se sustinueau.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate