Von Hannover contra Germaniei
Citare: Hotararea din 24 iunie 2004, cererea nr. 59320/00, Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Rezumat: Publicarea unor fotografii privind viata privata a unei printese in presa de scandal.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Germania, Europa
Situatie de fapt: Reclamanta este fiica mai mare a Printului Rainier III de Monaco. Cateva tabloide au publicat o serie de fotografii, facute fara acordul ei, in care era infatisata in afara casei, ocupandu-se de treburile curente, singura sau acompaniata. Reclamanta a introdus o cerere de ordonanta presedintiala, cerand instantelor germane sa interzica publicarea de astfel de fotografii. Instantele de fond au retinut ca, in baza Legii privind drepturile de autor, reclamanta fiind prin excelenta o figura a societatii contemporane, trebuie sa tolereze publicarea fara consimtamantul ei a unor fotografii facute in afara casei ei. Curtea Federala de Justitie a retinut ca personalitatile societatii contemporane au dreptul de a le fi respectata viata privata chiar si in afara casei, dar doar daca s-au retras intr-o zona izolata unde ar fi fost clar pentru oricine ca au dorit sa fie singuri si, crezand ca sunt departe de ochii publicului, s-au comportat intr-o anume situatie intr-o maniera in care nu ar fi facut-o intr-un loc public (criteriul izolarii spatiale).
In conformitate cu acest criteriu, reclamanta a castigat cauza in privinta fotografiilor care o infatisau impreuna cu prietenul ei in partea din spate a curtii restaurantului. Aceasta abordare a fost confirmata printr-o decizie de principiu a Curtii Constitutionale Federale. Curtea Constitutionala a acordat o importanta deosebita libertatii presei si a interesului public in a afla cum se poarta o printesa in afara functiilor ei. Reclamanta a pierdut in fata instantelor in ceea ce priveste publicarea fotografiilor care o aratau in viata ei cotidiana din afara domiciliului, singura sau acompaniata, intr-un loc neizolat.
DECIZIE
Protejarea vietii private trebuie pusa in balanta cu libertatea de exprimare garantata in articolul 10 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. In acest context, Curtea reaminteste faptul ca libertatea de exprimare reprezinta unul dintre fundamentele esentiale ale unei societati democratice. In aceasta societate, presa joaca un rol esential: ea nu trebuie sa depaseasca anumite limite, mai ales in ceea ce priveste protejarea reputatiei si a drepturilor altor persoane; totusi, ea are obligatia de a comunica informatii si idei cu privire la chestiuni de interes general. Libertatea de exprimare se intinde si asupra dreptului de a publica fotografii. In speta, este vorba despre publicarea unor imagini continand informatii extrem de personale, chiar intime, asupra unui individ. In plus, fotografiile aparute in presa de scandal sunt adeseori realizate intr-un climat de hartuire continua, conducand la un sentiment puternic de intruziune in viata privata.
Publicarea unor fotografii aratand-o pe reclamanta singura sau in compania unui adult, in exercitarea unor activitati cotidiene ale vietii private, cad sub incidenta acestui articol. Fotografiile si comentariile ce le insoteau au fost publicate in scopul satisfacerii curiozitatii unor anumiti cititori in ceea ce priveste detaliile vietii private a printesei, care nu era o persoana publica si nu indeplinea nicio functie oficiala in numele statului Monaco. O astfel de publicatie nu contribuia la nicio dezbatere de interes general pentru societate, in ciuda faptului ca era o persoana cunoscuta publicului. Curtea a accentuat de asemenea faptul ca orice persoana, chiar cunoscuta publicului, trebuie sa aiba o speranta legitima de a-i fi protejata viata privata, care include si o dimensiune sociala. Fotografiile in discutie priveau exclusiv detalii ale vietii private a reclamantei, fusesera facute fara acordul sau cunostinta ei, in contextul unei hartuiri zilnice din partea fotografilor. Mai mult, o vigilenta mai mare in protejarea vietii private este necesara pentru a face fata noilor tehnologii de comunicare care, printre altele, fac posibila fotografierea sistematica si diseminarea lor publicului larg. In definirea reclamantei ca fiind o persoana publica a societatii contemporane, instantele interne nu i-au dat posibilitatea sa se prevaleze de respectarea dreptului la viata privata decat daca s-ar afla intr-un loc inchis, ferita de ochii publicului si, mai mult, sa reuseasca sa dovedeasca acest lucru (ceea ce ar fi dificil).
In ochii Curtii, criteriul izolarii spatiale era in realitate prea vag si dificil de determinat dinainte de persoana respectiva. Statul, care are o obligatie pozitiva in virtutea Conventiei de a proteja viata privata si dreptul de a controla folosirea imaginii unei persoane, nu si-a respectat obligatia de a asigura protejarea efectiva a vietii private a reclamantului.
Articolul 8 a fost incalcat.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate