P. contra lui D.

Citare: P v. D [2000] 4 LRC 195, Inalta Curte a Noii Zeelande

Rezumat: Unui jurnalist i s-a interzis sa publice informatii personale despre o persoana publica cu care stabilise un interviu.

Jurisdictie: Inalta Curte a Noii Zeelande, Noua Zeelanda, Australia si Oceania

Situatie de fapt: Ziaristul parat (D.) pregatea un articol despre P., persoana publica. El a fost informat cu privire la conditiile puse de P.: sa-i fie comunicate in prealabil, in scris, atat intrebarile la care urma sa raspunda, cat si persoanele pe care ziaristul urma sa le contacteze pentru realizarea articolului; in plus, P. isi rezerva dreptul de a examina articolul inainte de publicare. Ziaristul verifica un zvon potrivit caruia P. ar fi urmat mai demult tratament pentru o afectiune psihiatrica si ca a fost implicat intr-un grav incident cu politia. Politia a refuzat sa comenteze in vreun fel zvonul. Ziaristul i-a raspuns lui P. ca nu poate respecta conditiile puse si ca se gaseste in posesia unor informatii privind incidentul in discutie, astfel ca-l invita pe P. sa se intalneasca, pentru a comenta aceste informatii. Ca urmare, avocatii lui P. au informat ziarul lui D. ca daca nu confirma ca nu va publica acel articol, atunci vor cere in instanta interzicerea publicarii articolului. Ziarul a refuzat sa confirme ca nu va publica articolul, iar P. a obtinut in instanta interzicerea temporara a publicarii. La Inalta Curte a Noii Zeelande, P. a cerut transformarea interdictiei temporare de publicare a articolului intr-una permanenta, pe motiv ca ziaristul a intrat in posesia informatiilor prin mijloace ce au incalcat obligatia de pastrare a confidentialitatii si ca P. are dreptul la respectarea vietii private, care va fi incalcat prin publicarea articolului. Ziaristul D. s-a aparat invocand libertatea de exprimare garantata de Constitutia Noii Zeelande.

DECIZIE

Este de necontestat ca interzicerea publicarii articolului este o restrangere a dreptului ziaristului D. la libera exprimare.

Cu privire la problema daca informatiile au fost obtinute de ziarist prin incalcarea obligatiei de respectare a confidentialitatii, Curtea foloseste testul utilizat de instanta din Anglia in cazul Coco impotriva A N Clark (Engineers) Ltd:

In primul rand, trebuie ca informatia respectiva sa aiba, prin chiar natura ei, un caracter confidential. In al doilea rand, trebuie ca informatia sa fi fost aflata in imprejurari care implicau obligatia de a pastra confidentialitatea. In al treilea rand, trebuie ca informatia sa fie folosita fara acordul si in detrimentul partii care a comunicat-o.

Curtea a retinut ca, potrivit acestui rationament,

Un tert care primeste o informatie in imprejurari din care isi da seama sau trebuia sa isi dea seama ca acea informatie a fost divulgata prin incalcarea obligatiei de confidentialitate este obligat sa respecte caracterul confidential.

Totusi, Curtea nu considera ca ziaristul D. a stiut sau ar fi trebuit sa stie ca informatia nu putea sa provina decat de la o persoana care avea obligatia de confidentialitate fata de P.; informatia putea sa provina si de la cineva care l-ar fi vazut pe P. cand intra in spital. In consecinta, Curtea retine ca nu s-a facut dovada ca informatia a fost obtinuta de D. prin incalcarea obligatiei de confidentialitate.

Curtea retine ca, potrivit legii interne, incalcarea dreptului la viata privata produce un prejudiciu care se repara potrivit regulilor din dreptul comun. Problema esentiala a cauzei prezente este compararea dreptului lui P. la respectarea vietii private cu dreptul lui D. la libera exprimare. Curtea ia act in astfel de cazuri de importanta dreptului la libera exprimare:

Drepturile si interesele unei anumite persoane trebuie puse in balanta cu semnificatia pe care o are intr-o societate democratica libertatea de exprimare.

Curtea a formulat patru criterii pe care le va lua in considerare:

(i) Dezvaluirea faptelor privind viata privata trebuie sa fie facuta in public, iar nu intr-un cerc privat;
(ii) Faptele dezvaluite in public trebuie sa priveasca intr-adevar viata privata, iar nu publica;
(iii) Continutul dezvaluirii trebuie sa fie extrem de ofensator si inacceptabil pentru orice persoana rezonabila cu sensibilitate medie;
(iv) Daca si in ce masura exista un interes public al dezvaluirii.

Prin aplicarea acestor criterii in prezenta cauza, Curtea apreciaza ca informatia ca o persoana a urmat tratament psihiatric intr-un spital priveste viata privata si ca publicarea ei intr-un ziar ori in alt segment media constituie o dezvaluire facuta in public. Cu privire la criteriile nr. 3 si 4, Curtea apreciaza ca o persoana rezonabila cu sensibilitate medie nu va considera ca extrem de ofensatoare si inacceptabila informatia ca politia a intervenit in ajutorul acelei persoane intr-o situatie de urgenta medicala, cu exceptia cazului cand aceasta informatie este legata de informatia ca persoana respectiva a fost tratata intr-un spital psihiatric. In plus, nu a existat nici un motiv pe care sa se intemeieze ingrijorarea ca sanatatea mentala a lui P. - din trecut sau din prezent - i-a afectat capacitatea de a-si exercita profesia la standardul adecvat. Prin urmare, interesul public al dezvaluirii a fost foarte mic, iar publicarea informatiei ca P. a urmat tratament intr-un spital psihiatric a incalcat dreptul la viata privata.

In final, Curtea apreciaza ca pentru a pronunta o hotarare de interzicere a publicarii, trebuie sa existe o probabilitate ca paratul va publica acel articol (…) In speta, exista suficient risc ca ziaristul sa publice informatia dupa ce va avea dovada veridicitatii; publicarea ar produce o vatamare care nu ar putea fi acoperita adecvat prin acordarea ulterioara de daune morale. De aceea, cererea de interzicere a publicarii se admite.

/ FreeEx /

P. contra lui D.