Lewis contra Wilson & Horton Ltd
Citare: Lewis v. Wilson & Horton Ltd [2001] 2 LRC 205, Curtea de Apel a Noii Zeelande
Rezumat: Reclamantul a contestat un ordin judecatoresc ce a permis ca numele sau sa fie publicat dupa ce si-a recunoscut vinovatia pentru contrabanda cu droguri.
Jurisdictie: Curtea de Apel a Noii Zeelande, Noua Zeelanda, Australia si Oceania
Situatie de fapt: Recurentul s-a recunoscut vinovat de contrabanda cu droguri, care au fost gasite asupra sa, cand a intrat cu iahtul in port. Dupa ce a facut o mare donatie in scopuri caritabile, a fost eliberat fara a mai fi condamnat; judecatorul a interzis, de asemenea, ca identitatea acestuia sa fie facuta publica. In timpul procesului, unele persoane audiate in camera de consiliu, deci neinregistrate, l-au avizat pe judecator ca, in opinia vamii Noii Zeelande, punerea in libertate nu trebuie acordata din motive de prietenie si, de asemenea, ca trebuie evitata perceptia ca aceia ce intra in tara pe iahturi luxoase vor fi tratati diferit. Un ziar a atacat interdictia de dezvaluire a identitatii si a avut castig de cauza pe motiv ca a existat o incontestabila incalcare a dreptului la libera exprimare prin chiar faptul ca judecatorul nu a motivat aceasta interdictie. Lewis a atacat la randul sau noua hotarare, sustinand ca judecatorul si-a motivat interdictia prin aceea ca nu a existat un interes public pentru dezvaluirea numelui. Ziarul a raspuns la sustinerile lui Lewis ca interdictia nu mai poate fi dispusa deoarece identitatea lui Lewis poate fi usor aflata accesand internetul sau o publicatie straina.
DECIZIE
Curtea considera ca legea interna confera instantelor o putere absoluta de a dispune „anonimitatea” [interzicerea dezvaluirii identitatii]. Cu toate acestea, desi puterea este absoluta, ea nu trebuie exercitata cu usurinta:
- Este de subliniat ca principiul la care ne raportam in primul rand este intotdeauna cel in favoarea deschiderii.
Factorii care vor fi luati in considerare vizeaza daca persoana al carei nume este ascuns este achitata sau condamnata, gravitatea acuzatiei, efectul negativ asupra posibilitatilor de reabilitare a persoanei condamnate, interesul public de a cunoaste caracterul acelei persoane, si circumstantele personale ale persoanei care apare in fata instantei, familia sa sau colegii de munca ori impactul asupra intereselor financiare si profesionale. Curtea da importanta faptului ca:
- Asa cum este obisnuit ca suferinta, jena si consecinte negative financiare si personale sa insoteasca procedurile penale, unele prejudicii dincolo de limita obisnuita, disproportionate in raport de interesul public pentru un proces deschis, public, determina in unele cauze ca prezumtia de deschidere sa fie inlaturata.
In plus, Curtea a stabilit:
- Este necesar sa se confrunte principiul publicitatii procesului cu motivele pentru care poate fi limitat. Este necesar ca judecatorul sa aprecieze daca in raport de circumstante interdictia publicarii (…) este o limitare rezonabila conform (…) dreptului de a primi si raspandi astfel de informatii demonstrat ca justificat intr-o societate libera si democratica.
- Coroborand aceste importante consideratii, rezulta ca balanta trebuie sa incline in favoarea ascunderii numelui daca prezumtia initiala in favoarea relatarii publice urmeaza sa fie limitata.
Curtea retine ca judecatorul nu a luat in consideratie dreptul la libera exprimare; mai mult, nu rezulta de ce judecatorul a tinut cont de faptul ca L. a facut o mare donatie in scopuri caritabile. In timp ce lipsa de antecedente penale si recunoasterea faptei sunt motive de luat in considerare pentru protejarea numelui, statutul acelei persoane de „om de afaceri cu un succes extraordinar, lider al comunitatii si filantrop” nu putea constitui un temei de admitere a cererii de protejare a numelui in lipsa unei dovezi ca publicitatea ii va produce vreun prejudiciu deosebit. Acceptarea acestor motive echivaleaza cu admiterea regulii ca persoanele de succes sau figurile proeminente dintr-o comunitate trebuie sa aiba numele protejate pe motiv ca presa ar fi interesata de ei. Curtea subliniaza din nou ca prejudiciul real trebuie demonstrat pentru ca o cerere de protejare a numelui sa fie admisa in mod legal:
- In cauzele in care un prejudiciu real este identificat, este necesar ca judecatorul sa decida daca acesta este disproportionat in raport de interesul public pentru un proces public si de libertatea de a primi informatii de orice fel. In astfel de cazuri este necesar ca judecatorul sa aprecieze interesul public de a primi anumite informatii. Dar, in absenta unui prejudiciu produs prin publicitate care sa depaseasca in mod clar limitele normale in astfel de cazuri, prevaleaza prezumtia dreptului publicului la informatie. Orice alte abordari risca sa creeze un privilegiu pentru cei cunoscuti in comunitate si sa impuna o cenzura a informatiilor.
Mai mult, sugestia ca operele caritabile si afacerile cu care L. a fost asociat ar avea de suferit in urma publicitatii aparitiei sale ca acuzat de comiterea unei infractiuni a fost nefondata si total speculativa. In fine, Curtea considera ca acuzatia adusa nu a fost neimportanta; drogurile gasite asupra sa au fost intr-o cantitate considerabila. In lipsa motivelor invocate de judecator, Curtea retine:
- Principiul publicitatii justitiei serveste interese mai largi decat cele dintr-un caz particular. El este esential pentru a mentine increderea publicului in sistemul judiciar. Fara o motivare convingatoare nu va fi posibil sa se inteleaga de ce autoritatea judecatoreasca a decis intr-un anume fel. Publicul este exclus de la luarea deciziilor de catre instantele judecatoresti. Responsabilitatea sistemului judiciar, care este mentinuta prin cerinta ca justitia sa fie administrata in public, este astfel subminata.
- A doua ratiune pentru care judecatorul trebuie sa motiveze hotararea este aceea ca altfel instanta de control judiciar nu poate verifica legalitatea solutiei dispuse. Cei care exercita puterea trebuie sa se mentina in limitele impuse de lege. Ei trebuie sa puna intrebarile potrivite si sa aplice in mod corect legea. Garantia ca vor face asa este data de instantele de control judiciar. Este fundamental pentru a se asigura domnia legii (…) Este importanta o motivare convingatoare pentru a-i permite celui vizat sa inteleaga de ce decizia a fost luata in acel fel si de ce ea e conforma cu legea. Fara o asemenea obligatie in sarcina judecatorilor, dreptul la folosirea cailor legale de atac ar fi subminat.
- A treia ratiune pentru care judecatorul trebuie sa motiveze hotararea este ca astfel judecatorul devine mai riguros, ceea ce constituie cea mai buna protectie impotriva greselii sau a arbitrariului in justitie. In cazul de fata, este greu de crezut ca judecatorul ar fi admis cererea de protejare a numelui daca si-ar fi motivat formal decizia.
Desi Curtea nu ia in discutie daca exista o obligatie generala prevazuta de lege de a motiva convingator hotararea, ea considera ca in cazul de fata, cerinta publicitatii procesului intr-o cauza penala, dreptul de a raspandi si de a primi informatii (…) creau obligatia pentru judecator de a motiva convingator hotararea de interzicere a publicarii numelui persoanei cercetate penal. Prin urmare, lipsa motivarii convingatoare constituie o incalcare a legii.
In fine, Curtea nu a acceptat ca interdictia publicarii numelui era oricum inutila pentru ca identitatea persoanei putea fi aflata de pe internet sau din publicatiile straine. Curtea afirma ca:
- Daca informatia privind identitatea unei persoane care urmeaza sa apara in instanta este deja publica, acesta nu va fi un argument pentru admiterea unei cereri de interzicere a publicarii numelui.
Oricum, in prezentul caz nu era nici o dovada in sensul ca, la data hotararii de interzicere a publicarii numelui, era cunoscut publicului faptul ca L. urma sa apara ca acuzat in fata Curtii Districtuale din Otahuhu. Asadar, hotararea de interzicere nu a fost inutila.
In concluzie, hotararea de interzicere a publicarii numelui a fost desfiintata si cererea a fost respinsa.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate