Vice Versa Inc. si altii contra Aubry
Citare: Les Editions Vice-Versa Inc and another v. Aubry, [1998] 1 SCR 591, Curtea Suprema a Canadei
Rezumat: Reclamantii au publicat o fotografie a paratului sezand pe scarile din fata unei cladiri fara consimtamantul acestuia.
Jurisdictie: Curtea Suprema a Canadei, Canada, Americi
Situatie de fapt: Un reporter a fotografiat o persoana care sedea pe scarile din fata unei cladiri si o editura a publicat fotografia in revista sa, fara ca acea persoana sa-si fi dat acordul sau sa fi stiut ca i se va publica fotografia. Un prieten i-a aratat fotografia, iar persoana respectiva a formulat o actiune civila impotriva reporterului si editorului pe motiv ca a fost umilita, jignita prin incalcarea dreptului sau la viata privata. Prima instanta a admis in parte actiunea si a acordat daune pentru umilintele suferite si pentru incalcarea dreptului la viata privata. Hotararea a fost mentinuta in apel si a fost apoi atacata cu recurs la Curtea Suprema a Canadei pe motiv ca dreptul la libera exprimare justifica publicarea fotografiei fara acordul persoanei si ca exista un interes al publicului de a vedea orice opera de arta.
DECIZIE
In primul rand, Curtea considera ca dreptul fiecaruia la propria imagine face parte din dreptul la viata privata:
- Daca scopul dreptului la viata privata (…) este de a proteja o sfera de autonomie a individului, acest drept trebuie sa includa posibilitatea de a controla modul in care este folosita propria imagine, dat fiind ca dreptul la propria imagine este bazat pe ideea autonomiei fiecarui individ, pe ideea controlului pe care il are fiecare asupra propriei identitati.
In consecinta, in principiu publicarea neautorizata a unei fotografii constituie o incalcare a dreptului la viata privata:
- Deoarece dreptul la propria imagine este inclus in dreptul la viata privata, este evident ca dreptul la propria imagine este protejat. Acest drept se naste in cazul in care un individ anume poate fi recunoscut. Se produce o incalcare a dreptului la propria imagine si, prin urmare, un prejudiciu, atunci cand o imagine care permite identificarea unei persoane este publicata fara consimtamantul acelei persoane.
Oricum, Curtea accentueaza ca dreptul la propria imagine nu trebuie apreciat impreuna cu dreptul la reputatie, onoare sau cu prevederile legale impotriva defaimarii. De aceea, se constata ca publicarea fotografiei nu a expus persoana la dispret si nu a afectat reputatia persoanei.
In prezenta cauza exista un conflict intre dreptul la libera exprimare, care include si exprimarea artistica, si dreptul la propria imagine:
- Dreptul publicului la informatii, sustinut de libertatea de exprimare, limiteaza in anumite conditii dreptul la propria imagine. Aceasta deoarece sansele de intimitate in anumite cazuri sunt reduse. Dreptul unei persoane la respectarea vietii private poate fi chiar limitat de interesul publicului de a cunoaste anumite trasaturi de caracter ale acesteia. Pe scurt, interesul publicului de a fi informat este un concept care poate fi aplicat pentru a se aprecia daca o anume conduita depaseste limitele unei ingerinte permise in viata privata.
Aprecierea in concret este o operatie delicata, care presupune luarea in considerare a numerosi factori:
- Este general recunoscut ca anumite aspecte ale vietii unei persoane angajate in activitatea publica sau care a dobandit o oarecare notorietate pot deveni chestiuni de interes public. Aceasta este adevarat, in special, in cazul artistilor si al politicienilor, dar si, mai general, pentru toti cei al caror succes profesional depinde de opinia publicului. Mai exista situatii in care un individ initial necunoscut este pus sa joace un rol important intr-o chestiune ce tine de interesul public, cum ar fi un proces important, o activitate economica importanta care implica folosirea banilor publici, sau o activitate care are legatura cu siguranta publica. Este de asemenea recunoscut faptul ca un fotograf, ca si cel ce publica fotografia, este exonerat de raspundere cand actiunea unui individ este surprinsa intr-o fotografie, chiar fara stiinta sa, in mod accidental si in plan secundar. Aducerea persoanei in „lumina reflectoarelor” are un sens in acea situatie. E suficient sa ne gandim la fotografia unei multimi prezente la un eveniment sportiv sau la o demonstratie (…) O alta situatie in care interesul public prevaleaza este cea in care o persoana apare in plan secundar in fotografia unui loc public. Un chip fotografiat intr-un loc public poate fi atunci privit ca un element necunoscut din decor, chiar daca exista posibilitatea tehnica de a identifica acel individ din fotografie. Intr-un astfel de caz, deoarece atentia privitorului fotografiei va fi indreptata in mod normal in alta parte [decat chipul persoanei din planul secundar], persoana „fotografiata fara voie” nu se poate plange. Aceeasi este situatia persoanei fotografiata intr-un grup in spatiul public. O astfel de persoana nu se poate opune publicarii fotografiei daca ea nu este principalul subiect al acelei fotografii. Pe de alta parte, natura publica a locului in care se face fotografia este nerelevanta daca locul nu a servit decat ca fundal pentru una sau mai multe persoane care au constituit adevaratul subiect al fotografiei.
Curtea apreciaza ca prezentul caz se refera la situatia in care subiectul nu a consimtit la publicarea fotografiei. Ea considera ca instantele precedente au abordat conflictul dintre libertatea de exprimare si dreptul la viata privata pornind de la punctul de vedere ca prevaleaza libertatea de exprimare, atunci cand sunt exprimate informatii „utile social”. Curtea nu este de acord cu aceasta abordare, care este prea larga si vaga. Principala problema care se ridica in astfel de cazuri este:
- Daca interesul publicului de a primi informatii poate justifica publicarea unei fotografii facute fara acordul partii.
Raportat la prezentul caz, Curtea a retinut ca in fotografia publicata persoana era identificabila. Valoarea artistica a fotografiei, care a servit la ilustrarea ideii de viata urbana contemporana, nu poate justifica, in opinia Curtii, incalcarea dreptului la viata privata; interesul publicului de a vedea aceasta fotografie nu s-a dovedit a fi predominant. Curtea a hotarat:
- Dreptul unui artist de a-si publica propria opera nu poate include dreptul de a incalca, fara nici o justificare, un drept fundamental al subiectului a carui imagine apare in creatia artistica. Asa cum dreptul artistului trebuie luat in considerare, tot asa trebuie luat in considerare si dreptul celui fotografiat de artist. Daca se accepta ca publicarea creatiei artistului este exercitarea dreptului la libera exprimare, dreptul persoanei fotografiate de a nu fi de acord cu publicarea trebuie sa fie si el luat in considerare.
In final, Curtea a retinut ca o chestiune de principiu:
- Cand se impune compararea a doua valori este important sa se aiba in vedere ca legea noastra este caracterizata prin recunoasterea unor drepturi ce se afla in corelatie, al caror scop este intarirea idealului democratic. Libertatea individuala este in inima acestui ideal (…).
Pentru aceste motive, Curtea respinge recursul, retinand ca nu a existat o incalcare a libertatii de exprimare.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate