Lange contra Australian Broadcasting Corporation
Citare: Hotararea (1997) 71 ALJR 818 (Inalta Curte a Australiei)
Rezumat: Curtea a pronuntat o hotarare de interpretare asupra apararii privilegiului calificat in legatura cu discutarea chestiunilor politice, in cazurile de defaimare
Jurisdictie: Inalta Curte a Australiei, Australia, Australia si Oceania
Situatie de fapt: Cererea catre Inalta Curte a fost generata de o actiune judecatoreasca pentru defaimare formulata de fostul prim-ministru al Noii Zeelande impotriva paratului. Ca parte a apararii sale, paratul a sustinut ca aspectele incriminate se refereau la subiecte de interes public si la chestiuni politice si ca avea obligatia sa transmita materialul, dupa cum telespectatorii aveau interesul legitim reciproc de a primi informatia. Reclamantul a contestat aceasta aparare.
DECIZIE
Curtea a subliniat de la inceput ca sistemul guvernului reprezentativ prevazut de Constitutia australiana implica cu necesitate o „libertate de comunicare” pe chestiuni relevante pentru guvernarea tarii:
- Libertatea de comunicare pe chestiuni legate de guvern si politica este un element indispensabil al (...) guvernarii reprezentative. Comunicarile privind chestiuni politice sau guvernamentale intre electorat si alesi, intre electorat si candidatii in alegeri si intre alegatori sunt un element central intr-un sistem al guvernarii reprezentative (...) [Deoarece votul in alegeri] trebuie sa fie o optiune insotita de „oportunitatea de evalua alternativele existente”(...) puterea legislativa nu poate sustine interzicerea absoluta a accesului oamenilor la informatiile relevante despre functionarea guvernului (...) si despre politicile partidelor si candidatilor in alegeri.
Curtea a subliniat ca acest drept nu se aplica numai in perioada alegerilor:
- Daca aceasta libertate este destinata sa serveasca in mod efectiv scopul [guvernarii reprezentative], nu poate fi limitata la perioada alegerilor. Cele mai multe chestiuni necesare pentru a permite „poporului” sa aleaga in cunostinta de cauza se petrec in perioda dintre alegeri. Daca libertatea de a primi si transmite informatii ar fi limitata la perioada alegerilor, electoratul ar fi privat de cea mai mare parte a informatiilor necesare pentru a avea o optiune efectiva la alegeri.
Mai mult, dreptul se extinde si la diseminarea informatiilor care privesc performanta executivului:
- In mod similar, prevederile care stabilesc sistemul unei guvernari responsabile implica cu necesitate o reducere a puterii autoritatilor legislative si executive in a refuza electoratului si reprezentantilor sai informatiile privitoare la comportamentul ramurii executive a guvernarii pe timpul unui mandat al parlamentului federal. Mai mult, comportamentul executivului nu se limiteaza la ministere si la serviciile publice. Implica si autoritatile care functioneaza pe baza de statut si utilitatile publice, care sunt obligate sa raporteze legislativului sau unui ministru sau care raspund in fata legislativului. Prin aceste raportari se da substanta „interesului legitim al publicului” de a cunoaste chestiunile legate de aceste institutii. Oricare ar fi sfera implicatiilor care rezulta din guvernarea responsabila si amendamentul constitutional, aceste implicatii nu pot fi limitate la perioda alegerilor pentru parlamentul federal.
Desi acest drept nu este absolut, Curtea a subliniat ca el nu poate fi restans decat in conditii strict definite. Curtea a stabilit un test format din doua parti:
- Prima conditie este ca obiectul legii sa fie compatibil cu mentinerea sistemului guvernarii responsabile, stabilit de Constitutie. (...) A doua conditie este ca legea sa fie in mod rezonabil in concordanta cu si adaptata atingerii unui scop sau rezultat legitim.
Curtea a remarcat ca legea defaimarii poate intra in conflict cu dreptul la libertatea de exprimare. A subliniat ca legile privind defaimarea nu trebuie sa impiedice dezbaterea politica libera:
- Dreptul la compensatii [pentru defaimare] nu poate fi totusi admis daca exercitiul sau ar afecta libertatea de a discuta chestiuni politice si guvernamentale, pe care Constitutia o cere implicit.
Scopul legislatiei privind defaimarea este sa reconcilieze dreptul la reputatie cu dreptul la libertatea de exprimare. In acest proces, trebuie acordata atentie importantei pe care o are, in special, exprimarea politica. Curtea a declarat ca:
- Fiecare membru al comunitatii australiene are un interes in a transmite si primi informatii, opinii si argumente privind chestiunile politice si guvernamentale care afecteaza poporul australian. Obligatia de a transmite asemenea informatii este pur si simplu cealalta latura a interesului de a le primi. Bunastarea societatii australiene este asigurata prin dezbaterea – transmiterea si primirea informatiilor – despre chestiunile politice si guvernamentale. Interesul pe care fiecare membru al comunitatii australiene il are intr-o asemenea discutie extinde categoriile acoperite de privilegiul calificat.
Interesul de a primi informatii se extinde la toate nivelurile politicii, locale, nationale si internationale. Deci, in principiu, in cazurile de defaimare trebuie sa existe apararea privilegiului calificat cu privire la discutarea chestiunilor politice. Totusi, anumite cerinte trebuie impuse acestei aparari:
- Avand in vedere interesul pe care membrii comunitatii australiene il au in a primi informatii despre chestiuni politice si guvernamentale care ii afecteaza, reputatia celor defaimati de publicatii cu acoperire intinsa va fi adecvat protejat daca se cere editorilor sa dovedeasca caracterul rezonabil al comportamentului lor (...) Protectia reputatiei va fi intarita de cerinta ca apararea sa nu fie admisa daca persoana defaimata dovedeste ca publicare a fost realizata cu (...) rea intentie.
Curtea a explicat ca, in acest context, „reaua intentie” trebuie inteleasa ca:
- insemnand ca publicarea a fost facuta nu in scopul de a comunica informatii sau idei despre guvernare si politica, ci intr-un scop impropriu (...) Existenta relei credinte sau a altui motiv impropriu nu va elimina in sine admisibilitatea privilegiul. Reclamantul trebuie sa demonstreze ca publicarea chestiunii defaimatoare a fost determinata de rea intentie sau alt motiv nepotrivit. Mai mult, avand in vedere trasaturile guvernarii si politicii, motivul provocarii de daune politice reclamantului sau partidului sau nu poate fi privit ca fiind unul impropriu. Nici gravitatea unui atac sau asprimea unei afirmatii defaimatoare, in sine, nu il scuteste pe reclamant de obligatia de a dovedi acest aspect.
„Caracterul rezonabil al comportamentului” trebuie apreciat in contextul tuturor circumstantelor cazului. Ca regula generala, Curtea a retinut ca:
- Comportamentul unui parat in legatura cu publicarea unui material care a generat o acuzatie de defaimare nu este acceptabil decat daca paratul a avut motive rezonabile de a crede ca imputarea era adevarata si a luat masurile adecvate, pe cat posibil, de a verifica acuratetea materialului si, de asemenea, nu a avut convingerea ca imputarea era neadevarata. Mai mult, comportamentul paratului nu va fi rezonabil decat daca acesta a cautat sa obtina pozitia persoanei defaimate si a publicat replica acesteia (daca a existat), mai putin in cazurile in care acestea nu erau posibile sau nu a fost necesar sa ii ofere reclamantului oportunitatea de a raspunde.
Deoarece a interpretat apararea privilegiului calificat conform celor de mai sus, Curtea a retrimis cazul spre judecare.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate