Douglas si altii contra Hello! Limited
Citare: Douglas and Others v. Hello! Limited, 21 December 2000, 2001 2 All ER 289 (Curtea de Apel - Sectia civila - a Angliei si Tarii Galilor)
Rezumat: Paratului i-a fost interzisa publicarea unei editii a revistei sale.
Jurisdictie: Curtea de Apel a a Angliei si Tarii Galilor, Regatul Unit, Europa
Situatie de fapt: Parata, Revista Hello, a obtinut si pregatit pentru publicare fotografii de la casatoria reclamantilor, ambii actori celebri. Cei doi actori facusera anterior o intelegere cu revista OK, rivala revistei Hello, in baza careia revista OK a platit o mare suma de bani pentru a obtine exclusivitatea dreptului de a face si publica fotografii de la casatorie; actorii s-au obligat sa asigure exclusivitatea, in sensul ca in timpul ceremoniei sa nu permita altcuiva sa faca fotografii sau inregistrari video. Prin aceeasi intelegere, actorii si-au rezervat dreptul de a examina orice fotografie inainte de a fi publicata. In consecinta, in invitatiile de nunta, actorii au inserat interdictia de a efectua fotografii sau orice fel de inregistrari, au cerut masuri sporite de securitate organizatorilor ceremoniei si au inserat o clauza de confidentialitate in toate contractele incheiate cu furnizorii serviciilor legate de ceremonie (furnizorii de alimente si restul personalului). Revista OK a aflat ca revista concurenta Hello se pregatea sa publice neautorizat fotografii de la casatorie si a obtinut o hotarare judecatoreasca de interzicere a publicarii acestora de catre revista Hello. Revista Hello a declarat recurs.
DECIZIE
Interdictia publicarii a constituit o incalcare a dreptului la libera exprimare al revistei Hello. Interdictia a urmarit scopul legitim al protejarii drepturilor altora. Problema care se ridica in fata Curtii este daca interdictia era necesara intr-o societate democratica. O chestiune prealabila care se pune este daca o dispozitie legala interna care prevede ca atunci cand se examineaza o cerere de interdictie a publicarii trebuie luat in considerare dreptul la libera exprimare este compatibila cu celelalte drepturi garantate de Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Curtea retine ca dispozitia legala nu urmareste sa stablieasca prioritatea unui drept prevazut in Conventie asupra altuia, ci doar face oarecum mai dificila obtinerea unei interdictii de publicare in cazurile care implica libertatea de exprimare. Curtea apreciaza ca aceasta este in concordanta cu prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului si citeaza, in acest sens, din hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cazul Guardian si Observer impotriva Angliei:
- Pericolul pe care-l reprezinta interzicerea publicarii impune o examinare foarte atenta a motivelor (…) In special, avand in vedere ca, in privinta presei, stirile reprezinta o marfa perisabila si orice intarziere a publicarii lor, chiar pentru o scurta perioada, le va lipsi de orice valoare si interes.
Pe langa aceasta, dispozitia legala este compatibila cu Conventia si atunci cand cere instantelor judecatoresti sa ia in considerare orice cod de bune practici in materia respectiva, in speta Codul de conduita in presa (care pune accentul pe importanta dreptului la viata privata), mai ales atunci cand articolul care urmeaza sa fie publicat nu se refera la un interes public presant.
Necesitatea
Curtea considera ca acel cuplu isi vanduse deja dreptul la respectarea vietii private. Cu toate ca un fragment al dreptului la viata privata si l-au pastrat, prin aceea ca si-au rezervat dreptul de a examina fotografiile inainte de publicare, acest simplu fapt nu poate justifica admiterea cererii lor de interzicere a publicarii:
- Cea mai mare parte din dreptul reclamantilor la respectarea vietii private a devenit subiectul unei tranzactii comerciale: mai direct spus, ei s-au vandut. Compromiterea acestei tranzactii prin folosirea unor mijloace ilegale, daca este dovedita, poate fi in principiu compensata prin acordarea unor despagubiri. Legea permite ca delincventul sa fie obligat la despagubiri suficient de mari pentru ca acesta sa inteleaga ca o actiune ilegala nu constituie o activitate profitabila. Ceea ce si-au mai pastrat din dreptul la viata privata, sub forma controlului editorial al fotografiilor pe care urma sa le publice revista OK, are in realitate o natura comerciala, iar nu personala. Desi este greu ca paguba suferita in acest mod sa constea dintr-o pierdere efectiva de bani sau din lipsa unui profit, ea poate fi usor echivalata cu o suma globala si semnificativa de bani.
In continuare, Curtea subliniaza importanta principiului proportionalitatii:
- Ceea ce reclamantii si-au pastrat din dreptul lor la viata privata nu este suficient pentru a inclina balanta justitiei impotriva libertatii revistei parate, care se incadreaza in libertatea de exprimare, de a publica fotografiile facute ilicit.
Desi libertatea de exprimare nu are in mod automat prioritate asupra dreptului la viata privata, in acest caz restrangerea libertatii de exprimare nu indeplineste conditia de a fi necesara intr-o societate democratica.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate