Interporc Im-und Export GMBH contra Comisiei Europene (II)
Citare: Cazul 92/98 [1999] ECR II-3521, Instanta de fond (Uniunea Europeana)
Rezumat: Reclamantului i-a fost interzis accesul la o serie de documente ce priveau investigarea unor importuri de carne posibil frauduloase.
Jurisdictie: Instanta de Fond (Uniunea Europeana), , Europa
Situatie de fapt: Reclamantul a obtinut anterior o hotarare (Interporc Im-und Export GMBH contra Comisiei Europene) care anulase decizia Comisiei prin care aceasta refuzase accesul reclamantului la anumite documente; hotararea fusese motivata prin lipsa indicarii, de catre Comisie, a unor motive concrete ale refuzului. Ulterior, Secretarul General al Comisiei a respins inca o data cererea reclamantului de acces la acele documente, dar de data aceasta a dezvoltat motivele refuzului, invocand atat protejarea confidentialitatii procedurilor judiciare cat si regula originii documentelor (atunci cand Comisia nu este autoarea unui document pe care il detine, reclamantul trebuie sa ceara documentul de la emitentul acestuia).
DECIZIE
Curtea a considerat ca documentele solicitate faceau parte din doua categorii diferite: (a) documente intocmite de Comisie pentru a fi utilizate in procedurile legale si (b) documente intocmite de alte autoritati.
Cu privire la documentele din prima categorie, Comisia a argumentat ca divulgarea lor ar prejudicia interesele partilor din procedurile judiciare. Curtea a acceptat ca “corespondenta privind acest caz, dintre Directoratul General in discutie si Serviciul Legal sau un cabinet avocatial” ar putea intra in aceasta categorie. Cu toate acestea, Curtea a subliniat ca, in cazul de fata, singurele documente care intrau in prima categorie si, deci, exceptate de la divulgare, erau cele intocmite de Comisie exclusiv pentru procedurile judiciare. Documentele care existau independent de astfel de proceduri erau excluse din categoria exceptiilor: “Exceptia (…) nu poate permite Comisiei sa scape de obligatiile sale privind dezvaluirea documentelor care au fost intocmite in legatura cu chestiuni pur administrative. Acest principiu trebuie respectat chiar daca dezvaluirea unor astfel de documente in procedurile judiciare comunitare ar putea prejudicia Comisia.” (par.42)
Curtea a adaugat: “Interpretarea propusa de Comisie este contrara unuia dintre obiectivele esentiale ale Deciziei 94/90, acela de a da cetatenilor posibilitatea de a supraveghea mai eficient legalitatea exercitarii puterii publice.” (par. 43).
Prin urmare, Comisia a aplicat in mod gresit exceptia privind protectia procedurilor judiciare.
Cu privire la documentele emise de terti, reclamantul a fost indrumat de Comisie sa le ceara direct de la institutiile care au intocmit documentele. Curtea, referindu-se la decizia din cazul Olanda contra Consiliului European in care a stabilit ca “atata timp cat legislatia comunitara nu a adoptat reguli cu privire la accesul la documente (…) institutiile trebuie sa adopte masuri privind procesarea unor astfel de cereri”, a subliniat ca, fiind o exceptie de la regula generala a accesului, exceptia originii documentelor trebuie interpretata si aplicata strict. Este in primul rand necesar sa se stabileasca daca documentele solicitate nu erau intocmite de una din institutiile Uniunii Europene. In cazul de fata, autorii documentelor erau fie state membre, fie state din afara Uniunii Europene; prin urmare, Comisia a aplicat in mod corect regula orginii documentelor.
In consecinta, Curtea a decis incalcarea dreptului de acces la informatii numai cu privire la documentele ce fusesera intocmite de Comisie si care existau independent de procedurile judiciare invocate.
Cu privire la documentele din prima categorie, Comisia a argumentat ca divulgarea lor ar prejudicia interesele partilor din procedurile judiciare. Curtea a acceptat ca “corespondenta privind acest caz, dintre Directoratul General in discutie si Serviciul Legal sau un cabinet avocatial” ar putea intra in aceasta categorie. Cu toate acestea, Curtea a subliniat ca, in cazul de fata, singurele documente care intrau in prima categorie si, deci, exceptate de la divulgare, erau cele intocmite de Comisie exclusiv pentru procedurile judiciare. Documentele care existau independent de astfel de proceduri erau excluse din categoria exceptiilor: “Exceptia (…) nu poate permite Comisiei sa scape de obligatiile sale privind dezvaluirea documentelor care au fost intocmite in legatura cu chestiuni pur administrative. Acest principiu trebuie respectat chiar daca dezvaluirea unor astfel de documente in procedurile judiciare comunitare ar putea prejudicia Comisia.” (par.42)
Curtea a adaugat: “Interpretarea propusa de Comisie este contrara unuia dintre obiectivele esentiale ale Deciziei 94/90, acela de a da cetatenilor posibilitatea de a supraveghea mai eficient legalitatea exercitarii puterii publice.” (par. 43).
Prin urmare, Comisia a aplicat in mod gresit exceptia privind protectia procedurilor judiciare.
Cu privire la documentele emise de terti, reclamantul a fost indrumat de Comisie sa le ceara direct de la institutiile care au intocmit documentele. Curtea, referindu-se la decizia din cazul Olanda contra Consiliului European in care a stabilit ca “atata timp cat legislatia comunitara nu a adoptat reguli cu privire la accesul la documente (…) institutiile trebuie sa adopte masuri privind procesarea unor astfel de cereri”, a subliniat ca, fiind o exceptie de la regula generala a accesului, exceptia originii documentelor trebuie interpretata si aplicata strict. Este in primul rand necesar sa se stabileasca daca documentele solicitate nu erau intocmite de una din institutiile Uniunii Europene. In cazul de fata, autorii documentelor erau fie state membre, fie state din afara Uniunii Europene; prin urmare, Comisia a aplicat in mod corect regula orginii documentelor.
In consecinta, Curtea a decis incalcarea dreptului de acces la informatii numai cu privire la documentele ce fusesera intocmite de Comisie si care existau independent de procedurile judiciare invocate.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate