Guerra si altii contra Italiei
Citare: Hotararea din 19 februarie 1998, Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Rezumat: Reclamantilor le-a fost interzis accesul la informatii legate de emisiile toxice provenite de la o uzina din preajma satului lor.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Italia, Europa
Situatie de fapt: Reclamantii locuiau in Manfredonia, o localitate aflata la aproximativ un kilometru de o fabrica care producea chimicale pentru agricultura. Potrivit unui decret prezidential care transpunea in legea italiana Directiva Uniunii Europene privind activitatile industriale riscante, fabrica era clasificata ca avand un risc ridicat. Reclamantii au sustinut ca fabrica a emanat mari cantitati de gaz inflamabil care ar fi putut cauza explozii. Guvernul nu a contrazis aceasta afirmatie. Directiva Uniunii Europene cerea autoritatilor locale sa ii informeze pe locuitori cu privire la riscurile activitatilor industriale respective, masurile de siguranta luate, planurile pentru situatii de urgenta si procedura de urmat in cazul unui accident. Reclamantii s-au plans Curtii Europene a Drepturilor Omului impotriva omisiunii statului italian de a-i informa asupra acestor aspecte.
DECIZIE
Accesul la informatii si obligatiile pozitive (articolul 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului)
In cazurile privind restrictiile asupra presei, publicul are dreptul de a primi informatii, acesta fiind un corolar al functiei speciale a jurnalistilor de a disemina informatii asupra chestiunilor de interes public. Prin urmare, Guvernul are obligatia negativa de a nu restrange fluxul informatiilor care vin de la terti. Cu toate acestea, faptele acestui caz erau diferite de cazurile privind interferenta guvernului cu presa, in ciuda faptului ca autoritatile italiene pregatisera un plan pentru situatii de urgenta si ca nu-l facusera cunoscut reclamantilor.
Curtea a afirmat: “Dreptul de a primi informatii (…) interzice guvernului sa opreasca o persoana sa primeasca informatiile pe care altii sunt dispusi sa le transmita. Acest drept nu poate fi interpretat ca impunand unui stat, in circumstante ca cele ale cazului de fata, obligatii pozitive de a aduna si transmite informatii din proprie initiativa.” (par. 53)
Prin urmare, articolul 10 nu era aplicabil.
Accesul la informatii si obligatiile pozitive (articolul 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului)
Toti reclamantii au trait la o distanta de un kilometru de fabrica si emisiile toxice ale fabricii erau deseori batute de vant spre casele lor. Primirea de informatii de catre reclamanti ar fi avut un impact asupra vietii lor personale si de familie si ar fi putut decide daca sa continue sa locuiasca in casele lor din Manfredonia, o localitate supusa unui mare risc in cazul unui accident la fabrica. Prin urmare, articolul 8 era aplicabil.
Curtea a reamintit ca articolul 8 poate impune obligatii pozitive pe seama statelor:
In cazurile privind restrictiile asupra presei, publicul are dreptul de a primi informatii, acesta fiind un corolar al functiei speciale a jurnalistilor de a disemina informatii asupra chestiunilor de interes public. Prin urmare, Guvernul are obligatia negativa de a nu restrange fluxul informatiilor care vin de la terti. Cu toate acestea, faptele acestui caz erau diferite de cazurile privind interferenta guvernului cu presa, in ciuda faptului ca autoritatile italiene pregatisera un plan pentru situatii de urgenta si ca nu-l facusera cunoscut reclamantilor.
Curtea a afirmat: “Dreptul de a primi informatii (…) interzice guvernului sa opreasca o persoana sa primeasca informatiile pe care altii sunt dispusi sa le transmita. Acest drept nu poate fi interpretat ca impunand unui stat, in circumstante ca cele ale cazului de fata, obligatii pozitive de a aduna si transmite informatii din proprie initiativa.” (par. 53)
Prin urmare, articolul 10 nu era aplicabil.
Accesul la informatii si obligatiile pozitive (articolul 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului)
Toti reclamantii au trait la o distanta de un kilometru de fabrica si emisiile toxice ale fabricii erau deseori batute de vant spre casele lor. Primirea de informatii de catre reclamanti ar fi avut un impact asupra vietii lor personale si de familie si ar fi putut decide daca sa continue sa locuiasca in casele lor din Manfredonia, o localitate supusa unui mare risc in cazul unui accident la fabrica. Prin urmare, articolul 8 era aplicabil.
Curtea a reamintit ca articolul 8 poate impune obligatii pozitive pe seama statelor:
- Cu toate ca scopul esential al articolului 8 este de a proteja persoanele impotriva amestecului autoritatilor publice, acesta nu include numai obligatia statelor de a se abtine de la astfel de interferente: in plus fata de aceasta obligatie negativa, pot exista obligatii pozitive inerente respectului efectiv in legatura cu viata privata sau de familie. (par. 58)
Prin urmare, statul trebuia sa adopte masuri pentru a asigura protejarea dreptului reclamantilor la respectarea vietii lor private si de familie; aceste masuri includ transmiterea de informatii. In cazul de fata, reclamantii a trebuit sa astepte cativa ani pentru informatiile esentiale care le-ar fi dat posibilitatea sa evalueze riscul la care ei si familiile lor ar fi fost supusi daca ei continuau sa locuiasca in apropierea fabricii. Prin urmare, statul chemat in judecata nu si-a indeplinit obligatiile de a asigura dreptul reclamantilor la respect pentru viata lor privata si de familie, contrar articolului 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate