Jerusalem contra Austriei
Citare: Hotararea din 27 februarie 2001, cererea nr. 26958/95 (Curtea Europeana a Drepturilor Omului)
Rezumat: Reclamanta, consilier municipal, a fost gasita vinovata de defaimare deoarece s-a referit la o organizatie privata ca la o secta cu tendinte fasciste, in timpul unei dezbateri politice.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Austria, Europa
Situatie de fapt: Reclamanta era membru al Consiliului Municipal din Viena. In timpul unei dezbateri, a tinut un discurs in care a pus in discutie subsidiile pentru o asociatie care asista parintii ai caror copii s-au afiliat unor secte. In timpul discursului a spus ca sectele demonstreaza "tendinte fasciste". Apoi a vorbit despre o organizatie numita IPM si s-a referit la aceasta ca fiind o secta. IPM coopera cu Partidul Popular Austriac in privinta politicilor privind stupefiantele si reclamanta a criticat acest lucru. Potrivit legii austriece, membrii Consiliului Municipal din Viena se bucura de o imunitate parlamentara limitata; sunt protejati impotriva procedurilor legale pentru orice afirmatie din cursul dezbaterilor, atunci cand functioneaza ca un parlament dar nu ca un consiliu local. IPM a initiat o actiune judecatoreasca prin care a cerut ca reclamanta sa fie obligata sa nu mai repete afirmatia potrivit careia era o secta si sa retracteze afirmatia deja facuta. Reclamanta a sustinut ca afirmatia sa era o judecata de valoare si nu un fapt. In plus, daca ar fi considerata un fapt, ar putea face proba veritatii. Ordinul de interdictie a fost emis si s-a considerat ca afirmatia era una factuala. Reclamantei nu i s-a permis sa administreze dovezi pentru a dovedi adevarul afirmatiilor sale.
DECIZIE
Importanta libertatii de exprimare
Ordinul de interdictie a constituit o interferenta cu dreptul reclamantei la libertatea de exprimare, care a urmarit un scop legitim si a fost in concordanta cu legea. Ramane de stabilit daca interferenta a fost necesara intr-o societate democratica. Curtea a sublinat importanta libertatii de exprimare a membrilor alesi dintr-o autoritate publica administrativa:
Ordinul de interdictie a constituit o interferenta cu dreptul reclamantei la libertatea de exprimare, care a urmarit un scop legitim si a fost in concordanta cu legea. Ramane de stabilit daca interferenta a fost necesara intr-o societate democratica. Curtea a sublinat importanta libertatii de exprimare a membrilor alesi dintr-o autoritate publica administrativa:
- Potrivit jurisprudentei constante a Curtii, libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esentiale ale unei societati democratice si una dintre conditiile prioritare pentru progresul societatii si implinirile personale.
- Curtea reaminteste ca desi libertatea de exprimare este importanta pentru toata lumea, este in mod special importanta pentru un reprezentant ales al poporului. El sau ea reprezinta electoratul, atrage atentia asupra preocuparilor sale si apara interesele acestuia. De aceea, interferentele cu libertatea de exprimare a unui membru al opozitiei parlamentare, precum reclamanta, necesita cea mai atenta analiza din partea Curtii.
Necesitate
Desi IPM era o organizatie privata, era activa intr-un domeniu de interes public, si anume politicile privind stupefiantele. Mai mult, participa intr-o discutie publica si coopera cu un partid politic. In consecinta intrase in arena dezbaterilor publice si se supunea unei verificari stricte a fiecarui cuvant si fapta, atat din partea jurnalistilor cat si a marelui public, si trebuia sa dovedeasca o toleranta mai mare la critica.
Afirmatiile incriminate au fost facute in timpul unei dezbateri politice in Consiliului Municipal. Indiferent de prevederile legii interne cu privire la imunitatea de care se bucura afirmatiile facute in acest forum, Curtea a apreciat ca ele generau o protectie suplimentara:
- Intr-o democratie, parlamentul sau alte organe similare sunt un spatiu esential pentru dezbaterea politica. Motive foarte serioase trebuie invocate pentru a justifica interferenta cu libertatea de exprimare exercitata in asemenea circumstante.
Instanta austriaca a calificat in mod gresit afirmatiile incriminate ca fapte si a cerut proba veritatii. Afirmatiile reflectau comentarii corecte in chestiuni de interes public si ar fi trebuit privite ca judecati de valoare. Totusi, chiar si o judecata de valoare fara vreo baza factuala pe care sa se sprijine poate fi excesiva. Ramane de stabilit daca o asemenea baza a existat. Curtea a fost mirata de faptul ca instantele interne i-au cerut reclamantei sa faca proba veritatii afirmatiilor sale, iar ulterior i-au refuzat posibilitatea de a administra asemenea probe. Prin aceasta i-au negat oportunitatea de a demonstra ca afirmatiile sale reprezentau un comentariu corect si, in consecinta, ordinul de interdictie a reprezentat o interferenta disproportionata cu dreptul ei la libertatea de exprimare. A existat o incalcare a articolului 10.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate