Worm contra Austriei
Citare: Hotararea din 29.08.1997, Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Rezumat: Reclamantul, un jurnalist, a fost condamnat pentru sfidarea Curtii dupa ce a publicat extrem de critic privind un proces.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Austria, Europa
Situatie de fapt: Reclamantul, ziarist la o publicatie politica cu aparitie periodica, a scris si publicat un articol privind procesul penal al d-lui Androsch, fost vicepremier si ministru de finante. Articolul continea remarci critice la adresa d-lui Androsch; ziaristul afirmase ca miscarea de fonduri in si din cele sapte conturi in care se aflau bani nedeclarati autoritatilor fiscale nu putea fi interpretat decat ca evaziune fiscala. Reclamantul a fost condamnat pentru infractiunea de a fi exercitat influente interzise asupra procedurii penale in curs. Curtea deAapel a decis ca articolul reclamantului era capabil in mod obiectiv sa influenteze rezultatul procesului penal. Reclamantul a fost amendat cu 48.000 silingi austrieci. Reclamantul s-a plans Curtii Europene a Drepturilor Omului sustinand ca prin condamnare i s-a incalcat dreptul la libera exprimare.
DECIZIE
Restrictii asupra dreptului
Condamnarea reclamantului a constituit o interferenta (restrictie) cu dreptul sau la libertatea de exprimare.
Cu privire la intrebarea daca interferenta a fost prevazuta de lege, Curtea a notat ca legea nationala relevanta trebuie sa fie formulata cu suficienta precizie pentru a permite persoanelor interesate – daca este necesar, cu sprijinul unui sfat juridic - sa prevada in mod rezonabil consecintele unei anumite actiuni.
Instantele nationale nu au mers dincolo de ceea ce putea fi prevazut in mod rezonabil, in circumstantele acestui caz. Prin urmare, interferenta cu dreptul la libera exprimare a fost prevazuta de lege.
In continuare, cu privire la intrebarea daca a existat un scop legitim pentru condamnarea reclamantului, implicit pentru interferenta cu dreptul sau la libertatea de exprimare, Curtea a fost de acord cu sustinerile partilor, in sensul ca prin condamnarea reclamantului s-a urmarit mentinerea autoritatii si impartialitatii justitiei, afirmand:
Condamnarea reclamantului a constituit o interferenta (restrictie) cu dreptul sau la libertatea de exprimare.
Cu privire la intrebarea daca interferenta a fost prevazuta de lege, Curtea a notat ca legea nationala relevanta trebuie sa fie formulata cu suficienta precizie pentru a permite persoanelor interesate – daca este necesar, cu sprijinul unui sfat juridic - sa prevada in mod rezonabil consecintele unei anumite actiuni.
Instantele nationale nu au mers dincolo de ceea ce putea fi prevazut in mod rezonabil, in circumstantele acestui caz. Prin urmare, interferenta cu dreptul la libera exprimare a fost prevazuta de lege.
In continuare, cu privire la intrebarea daca a existat un scop legitim pentru condamnarea reclamantului, implicit pentru interferenta cu dreptul sau la libertatea de exprimare, Curtea a fost de acord cu sustinerile partilor, in sensul ca prin condamnarea reclamantului s-a urmarit mentinerea autoritatii si impartialitatii justitiei, afirmand:
- Expresia ‘autoritatea justitiei’ include in principal faptul ca instantele judecatoresti sunt, si sunt acceptate de opinia publica ca fiind, forumul pentru rezolvarea disputelor legale si pentru stabilirea vinovatiei ori inocentei persoanelor invinuite de comiterea unor infractiuni; aceasta notiune include si faptul ca publicul are respect si incredere in capacitatea instantelor de judecata de a indeplini aceasta functie. ‘Impartialitatea justitiei’ indica in mod normal lipsa influentelor si prezenta obiectivitatii. Oricum (…) ceea ce este important pentru mentinerea impartialitatii justitiei este increderea pe care instantele judecatoresti trebuie sa o inspire acuzatului, in cazul proceselor penale, precum si publicului larg. (par. 40)
Prin urmare, statele semnatare ale Conventiei sunt indreptatite sa se preocupe, dincolo de un caz concret, de protejarea rolului fundamental al instantelor judecatoresti intr-o societate democratica.
Importanta libertatii de exprimare
Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice, iar garantiile libertatii presei sunt de o importanta deosebita. Restrictiile asupra libertatii presei pot fi justificate numai prin existenta unei nevoi sociale presante, care trebuie stabilita in mod convingator, iar restrictia trebuie sa fie proportionala cu scopul legitim urmarit de autoritati. Motivele invocate de autoritatile nationale pentru a justifica necesitatea unei restrictii trebuie sa fie relevante si suficiente.
Necesitatea restrictiei intr-o societate democratica
Motivele indicate de Curtea de apel au fost relevante, in sensul ca articolul era capabil sa influenteze rezultatul procesului penal. Pentru a stabili daca motivele erau si suficiente, Curtea a acordat atentie faptului ca jurisprudenta din statele membre ale Consiliului Europei indica un punct de vedere comun. Cu privire la raportarea in presa a procedurilor judiciare, Curtea a afirmat:
- Sub conditia de a nu depasi limitele impuse in interesul administrarii corecte a justitiei, raportarea, inclusiv comentarea procedurilor judiciare, contribuie la publicitatea acestora si aceasta este (…) in acord cu cerinta din articolul 6 (1) al Conventiei in sensul publicitatii sedintelor de judecata. Presa are datoria de a transmite astfel de informatii si idei, iar publicul are dreptul de a le primi. Aceasta este cu atat mai adevarat atunci cand este implicata o figura publica. (…) Astfel de persoane se supun in mod inevitabil si constient scrutinului public exercitat atat de ziaristi cat si de marele public. (par. 50)
Cu toate acestea, figurile publice sunt indreptatite sa beneficieze de dreptul la un proces echitabil, asa cum este reglementat in articolul 6 al Conventiei. Ziaristii nu trebuie sa faca afirmatii care sunt apte sa prejudicieze, cu sau fara intentie, sansele unui proces corect sau sa submineze increderea publicului in instantele judecatoresti care administreaza justitia penala.
Evaluarea de catre instantele nationale a continutului articolului in discutie a constituit o baza suficienta pentru a justifica interferenta cu libertatea de exprimare. Reclamantul scrisese peste o suta de articole cu privire la cazul Androsch si isi afirmase convingerea ca acesta era vinovat. Stilul ales de ziarist transmitea catre cititori mesajul ca o instanta judecatoreasca penala nu putea decat sa il condamne pe dl Androsch. Evaluarea instantelor care l-au condamnat pe ziarist a fost corecta in ceea ce priveste posibilitatea ca judecatorii sa citeasca articolul.
Curtea a observat ca obisnuirea publicului cu spectacole regulate ale pseudo- proceselor in presa poate avea, pe termen lung, consecinte negative asupra acceptarii faptului ca instantele judecatoresti sunt forumul adecvat pentru stabilirea vinovatiei sau inocentei unei persoane.
Marimea amenzii si faptul ca ziarul a fost obligat in solidar cu reclamantul la plata acesteia dovedeau ca sanctiunea nu putea fi privita ca disproportionala cu scopul legitim urmarit de autoritati.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate