Gertz contra Robert Welch, Inc.

Citare: Hotararea 418 US 323 (1974) (Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii)

Rezumat: O revista l-a acuzat pe petent ca are cazier si ca i-a inscenat cuiva un omor.

Jurisdictie: Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii, Statele Unite ale Americii, Americi

Situatie de fapt: Petentul, un reputat avocat, a fost angajat de familia unui barbat ucis de un politist pentru a-i reprezenta in procedurile civile impotriva politistului. Revista parata a publicat un articol in care a sustinut ca procesul si condamnarea politistului au fost parte a unei conspiratii comuniste pentru a discredita politia locala si a facut afirmatii false potrivit carora petentul i-a aranjat politistului "inscenarea", a sugerat ca petentul ar fi avut cazier si l-a etichetat "agent comunist". Petentul i-a dat in judecata pentru calomnie dar, desi juriul a pronuntat un verdict in favoarea sa, instanta districtuala a decis ca se aplica standardul enuntat in cazul New York Times Co. v. Sullivan, care interzice tragerea la raspundere a presei pentru defaimarea unei persoane oficiale in lipsa dovezii ca afirmatiile defaimatoare au fost publicate stiind ca sunt false ori cu ignorarea culpabila a faptului daca este adevarat sau nu. Pentru ca petitionarul nu a dovedit ca publicatia stia ca informatia este falsa sau ca a ignorarat in mod culpabil adevarul, instanta a decis impotriva sa. Curtea de apel a mentinut decizia.

DECIZIE

Principala problema pe care trebuia sa o solutioneze Curtea a fost daca editorul care publica afirmatii false si defaimatoare la adresa unei persoane care nu este nici un oficial si nici o persoana publica poate invoca protectia acordata de dreptul la libertatea de exprimare impotriva raspunderii pentru prejudiciul produs de aceste afirmatii. Curtea a apreciat de la inceput ca afirmatiile incriminate contineau neconcordante grave. Petitionarul nu avea cazier, asa cum s-a sugerat, nu a facut niciodata parte din Partidul Comunist si nu a fost implicat in activitati legate de acesta. Editorul revistei nu a facut nicio incercare sa detalieze sau macar sa verifice informatiile publicate.

Curtea a apreciat ca:

[Dreptul la libertatea de exprimare nu acopera] ceea ce se cheama o idee falsa. Oricat de vatamatoare ar parea o opinie, corectarea sa nu depinde de constiinta judecatorilor sau a juriului, ci de competitia cu alte idei. Dar nu exista vreo valoare constitutionala intr-o afirmatie factuala falsa. Nici minciuna intentionata si nici eroarea din neglijenta nu servesc interesul societatii pentru o dezbatere „neinhibata, consistenta si deschisa” pe chestiuni publice.

Citand din decizia sa in cauza Chaplinsky v. New Hampshire, Curtea a precizat ca afirmatiile factuale false:

... apartin acelei categorii de exprimari care „nu sunt o parte esentiala a vreunei expuneri de idei si sunt de o valoare sociala atat de mica pentru stabilirea adevarului incat orice beneficiu ce ar putea deriva din ele este in mod clar depasit de interesul social pentru ordine si moralitate.

Totusi, Curtea recunoaste ca, intr-o dezbatere libera, greseli se fac in mod inevitabil. Unele devieri sunt, in consecinta, necesare:

Pedepsirea erorilor risca sa induca temeri si circumspectie in exercitarea dreptului constitutional la libertatea de exprimare si libertatea presei. Deciziile noastre recunosc ca o regula a raspunderii stricte care impune editorilor de presa scrisa sau audiovizuala sa garanteze acuratetea asertiunilor factuale, poate duce la o intolerabila auto-cenzura. A permite presei sa evite angajarea raspunderii numai prin dovedirea adevarului tututor afirmatiilor injurioase nu concorda cu o adecvata protectie a [dreptului la libertatea de exprimare].

Totusi, nevoia de a evita auto-cenzura nu este singura valoare in discutie; nevoia de a proteja indivizii de afirmatii defaimatoare este o valoare importanta in contra-partida. Curtea a indicat niste reguli generale pentru a solutiona cazurile de defaimare. A afirmat ca primul remediu, cel putin pentru persoane publice, ar trebui sa fie „ajutorarea de sine”:

... folosirea oportunitatilor de a contrazice minciunile sau de a corecta erorile si, in consecinta, minimalizarea impactului negativ asupra reputatiei. Oficialitatile si persoanele publice se bucura, de obicei, de un acces mai bun la canale eficiente de comunicare decat persoanele private si deci au o oportunitate mai realista de a contracara afirmatii false. In consecinta, persoanele private sunt mai vulnerabile la injurii si interesul statului de a le apara este mai mare.

Curtea a detaliat de ce functionarii publici si oficialitatile alese trebuie sa fie supuse unei verificari mai atente:

O persoana care decide sa ocupe o functie guvernamentala trebuie sa accepte anumite consecinte necesare ale implicarii in afacerile publice. Se supune riscului unei verificari mai atente din partea publicului. Iar interesul societatii pentru oficialitatile guvernului nu se limiteaza strict la exercitarea formala a indatoririlor oficiale. Asa cum Curtea a aratat in cauza Garrison v. Louisiana, interesul public se intinde la „orice ar putea afecta capacitatea oficialului de a-si exercita functia” (...) Putine atribute personale sunt mai legate de capacitatea de a exercita o functie publica decat lipsa de onestitate, incalcarea legii sau motivatia incorecta, chiar daca aceste caracteristici pot afecta si oficialul in capacitatea sa privata.

Prin contrast, o persoana privata este indreptatita la o protectie mai mare:

Aceasta nu a acceptat o pozitie oficiala sau nu si-a asumat un „rol de influenta in conducerea societatii”. Nu si-a declinat nicio parte a interesului pentru protectia renumelui si, in consecinta este mai indreptatit sa ceara instantelor repararea prejudicului suferit din cauza unor afirmatii defaimatoare false. Astfel, persoanele private sunt nu doar mai vulnerabile la injurii decat oficialitatile si persoanele publice, dar sunt si mai indreptatite la reparatii.

In consecinta, Curtea a apreciat ca nu ar fi potrivit sa extinda regula din cauza New York Times v Sullivan in cazurile privind persoane private. In ceea ce priveste cazul de fata, Curtea si-a exprimat indoiala cu privire la calitatea petentului de persoana publica. Cu toate ca, cu cativa ani inainte, acesta a ocupat pentru scurt timp o functie intr-un comitet numit de primar, la momentul publicarii articolului nu detinuse nicio functie guvernamentala remunerata. Chiar daca importanta cauza in care a fost implicat l-a adus pe scena publica, Curtea a apreciat ca printr-un astfel de rationament toti avocatii ar trebui sa fie considerati „persoane publice”. O asemenea distorsiune a regulii stabilite in cauza New York Times v. Sullivan nu este acceptabila. Curtea a considerat ca simpla implicare in afacerile comunitatii nu este o baza suficienta pentru dobandirea statutului de „persoana publica”:

[Uneori] o persoana se implica in mod voluntar sau este atras intr-o anume controversa publica si devine astfel o persoana publica intr-o gama limitata de probleme. In ambele cazuri, o asemenea persoana isi asuma un rol important in rezolvarea unor chestiuni publice (...) Dar nu putem sa presupunem cu usurinta ca participarea unui cetatean in afacerile comunitatii sau profesionale il transforma intr-o persoana publica in general. In lipsa unei dovezi clare a faimei sau notorietatii generale in comunitate si a implicarii profunde in problemele societatii, o persoana nu trebuie considerata o personalitate publica in toate aspectele vietii sale. Este de preferat sa reducem chestiunea persoanei publice la un context mai semnificativ, analizand natura si masura implicarii unui individ in controversa care a generat defaimarea.

Singura circumstanta in care cineva devine involuntar o persoana publica este aceea in care un individ:

... atinge o asemenea profunda faima sau notorietate incat devine o persoana publica in orice domeniu si in orice context.

Deoarece este clar ca niciuna dintre aceste circumstante nu este aplicabila petentului, Curtea a decis ca el nu poate fi considerat „persoana publica”. Decizia curtii de apel a fost modificata.

/ FreeEx /

Gertz contra Robert Welch, Inc.