Televiziunea Noii Zeelande Ltd. contra R
Citare: [1997] LRC 391, Curtea de Apel a Noii Zeelande
Rezumat: Reclamantului, inculpat intr-un proces de crima, i-a fost interzis accesul la un interviu filmat, proba pe care o putea folosi in apararea sa.
Jurisdictie: Curtea de Apel a Noii Zeelande, Noua Zeelanda, Australia si Oceania
Situatie de fapt: Reclamantul, inculpat intr-un proces de crima, a cerut curtii permisiunea de a chema un anumit martor in apararea sa. Pe baza informatiilor din cererea inculpatului, judecatorul a decis ca proba cu martorul respectiv avea potentialul de a crea zvonuri si a dispus inlaturarea numelui martorului propus si a continutului probei cerute, acesta din urma fiind legat de victime. Procesul a fost intens mediatizat si au existat speculatii in presa cu privire la natura probei inlaturate. Curtea de Apel a mentinut interdictia dispusa. Inculpatul s-a adresat comisiei juridice a Consiliului de Coroana cerand aprobarea de a declara recurs importiva solutiei Curtii de Apel, dar cererea sa a fost respinsa. Inculpatul a solicitat apoi revocarea ordinului judecatoresc care interzicea publicarea probei propuse, sustinand ca nu mai exista nici un temei pentru argumentul potrivit caruia ordinul era necesar pentru a proteja interesele justitiei. Cererea sa a fost judecata de Curtea de Apel.
DECIZIE
Curtea de Apel a considerat ca cererea privea, pe de o parte, principiile unei justitii publice si deschise si a libertatii de exprimare si, pe de alta parte, dreptul la viata privata si demnitatea victimelor infractiunii. Principiul determinant era cel al unei justitii publice:
- In absenta unor contra-argumente serioase, justitia penala este o justitie publica. Acest principiu trebuie sa fie punctul de plecare.
Curtea a observat ca existau anumite exceptii de la aceasta regula. De exemplu, o instanta de judecata putea interzice publicitatea prin presa daca interesele justitiei, moralei publice, reputatia victimei unei infractiuni sexuale sau a unei excrocherii, ori siguranta sau apararea tarii justificau o astfel de interdictie. Cazul de fata privea dreptul la viata privata a victimelor, care, in opinia Curtii, putea fi protejat:
- (…) impotriva dezvaluirii publice a unor fapte intime atunci cand faptele respective sunt extrem de ofensatoare si condamnabile in raport cu o persoana rezonabila si cu o sensibilitate obisnuita.
Curtea a sustinut ca desi faptele din cazul de fata ar intra in aceasta categorie, interesele justitiei cereau ca acestea sa fie facute publice:
- In sine, sistemul justitiei penale cere ca anumite fapte extrem de ofensatoare, care anterior au fost intime, sa devina publice.
Mai mult, o astfel de deschidere era ceruta nu numai de interesele unei justitii corecte, ci si de dreptul la libera exprimare, atat al martorului cat si al inculpatului. Dreptul la libera exprimare era important in acest caz din doua motive:
- Primul este auto-guvernarea (…) si principiul sau esential potrivit caruia informatia oficiala trebuie sa fie accesibila in absenta unui motiv temeinic in sens contrar. Atitudinea deschisa este importanta chiar si in timp de razboi. (…) Al doilea scop important al libertatii de exprimare (…) priveste imbogatirea cunoasterii si dezvaluirea adevarului. Citand metafora judecatorului [Curtii de Justitie a SUA] Oliver Wendell Holmes, ‘testul cel mai bun al adevarului este puterea gandului de a se face acceptat in competitia pietei ideilor’.
Curtea a considerat ca existase un interes major al presei in acest caz si multa speculatie a presei privind natura probei inlaturate. S-a discutat si daca judecatorul actionase in mod corect prin inlaturarea probei; dar aceasta discutie a fost in intregime speculativa. Curtea a apreciat ca ordinul judecatorului a fost probabil contra-productiv:
- In sine, inlaturarea [probei] a putut ‘cauza neincredere si nemultumire’. Aceasta speculatie nu este in interesul infaptuirii justitiei si constituie in sine un motiv care justifica revocarea ordinului.
Ordinul a sporit speculatia pentru ca nu a interzis presei sa il contacteze pe martor; a interzis numai publicarea continutului probei. De pilda, presa a fost libera sa il contacteze pe martor si sa ii puna intrebari si, fara a putea dezvalui continutul probei, a putut specula cu privire la rezultatul procesului in situatia in care proba ar fi fost admisa. In plus, Curtea a constatat ca o parte din continutul probei inlaturate era deja in spatiul public, fiind publicata anterior ordinului. Din aceste motive, Curtea a revocat ordinul.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate