Sheppard contra Maxwell
Citare: 384 US 333 (1966), Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii
Rezumat: Reclamantul s-a plans de publicitatea excesiva a procesului sau.
Jurisdictie: Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii, Statele Unite ale Americii, Americi
Situatie de fapt: Reclamantul fusese condamnat pentru uciderea sotiei sale. Inainte de inceperea procesului, cazul a devenit notoriu ca urmare a unei publicitati virulente si acuzatoare cu privire la reclamant si la crima. Cu trei luni inainte de proces, reclamantul a fost interogat timp de 5 ore, in lipsa avocatului, in contextul unei investigatii televizate efectuate intr-un liceu, in prezenta a catorva sute de spectatori. Cu trei saptamani inainte de proces, ziarele au publicat numele si adresele posibililor jurati, ceea ce a facut ca acestia sa primeasca telefoane si scrisori referitoare la caz. Procesul a inceput cu doua saptamani inaintea alegerilor, la care atat procurorul sef cat si judecatorul din acest proces candidau pentru pozitia de judecator. In timpul procesului, reporterilor li s-a permis sa ocupe aproape intreaga sala de judecata, vanandu-i pe reclamant si pe ceilalti participanti la proces. Douazeci de reporteri au primit locuri in apropierea imediata a juratilor si avocatilor, iar miscarea reporterilor prin sala de judecata a produs in mai multe situatii confuzie si intreruperi ale procesului. O instalatie audiovizuala a fost montata alaturi de camera juratilor. Juratii nu au fost sechestrati inainte de inceperea deliberarii, astfel incat au avut acces la toate stirile de presa, desi judecatorul ii instruise sa nu se expuna la nici un comentariu legat de caz. Cu toate ca au fost sechestrati timp de 5 zile si 4 nopti cat a durat deliberarea, juratilor li s-a permis sa dea telefoane fara o supraveghere corespunzatoare. Procesul s-a bucurat de publicitate pe toata durata sa, au fost discutate public inclusiv chestiuni incriminate care nu fusesera introduse in proces, iar juratii erau tratati ca niste celebritati. Cel putin o parte din valul de publicitate a ajuns la jurati. Atat la inceputul procesului cat si pe parcursul acestuia, judecatorul a anuntat ca nici el si nici altcineva nu putea interfera cu informatiile relatate de presa, capabile sa prejudicieze procesul. In ciuda faptului ca a fost constient de publicitatea excesiva din perioada anterioara inceperii procesului, judecatorul nu a luat masuri eficiente impotriva publicitatii masive, care a continuat pe tot parcursul procesului si nici nu a luat masuri adecvate pentru a tine sub control desfasurarea procesului. Reclamantul a formulat o plangere, sustinand ca nu a beneficiat de un proces corect. Curtea Districtuala a admis plangerea, dar Curtea de Apel a anulat prima hotarare si a respins plangerea. Cazul a ajuns la Curtea Suprema.
DECIZIE
Curtea a recunoscut inca de la inceput importanta libertatii de exprimare:
- O presa responsabila a fost intotdeauna privita ca o conditie a unei administrari efective a justitiei, in special in domeniul penal. Functia presei in acest domeniu este documentata de un numar impresionant de interventii de-a lungul catorva secole. Presa nu numai ca publica informatii despre procese, dar este si un garant impotriva erorilor judiciare, supunand politistii, procurorii si functionarii judiciari unui larg scrutin public si unei critici publice. De aceea, aceasta Curte nu a dorit sa impuna nici o limitare directa asupra libertatii exercitate in mod traditional prin stirile de presa sub motivul ca ‘ceea ce se intampla in sala de judecata este proprietate publica’. (…) Si acolo unde nu era ‘nici o amenintare ori primejdie pentru integritatea procesului’ noi am cerut intotdeauna ca presa sa aiba mana libera, chiar daca uneori am deplans senzationalul presei.
In acelasi timp, Curtea a subliniat ca dreptul la libera exprimare nu ar trebui niciodata exercitat in detrimentul dreptului la un proces corect:
- Dar Curtea a subliniat si faptul ca ‘procesele nu sunt ca alegerile, sa fie castigate prin folosirea salilor de reuniune, radioului si ziarelor’. (…) Curtea a insistat ca nimeni nu poate fi pedepsit pentru o infractiune in lipsa ‘unei invinuiri aduse in mod corect si judecate in mod corect intr-un tribunal public lipsit de prejudicii, pasiune, excitare si putere tiranica’. (…) ‘Libertatii de discutie trebuie sa ii fie acordate cel mai larg spatiu compatibil cu cerintele esentiale ale administrarii corecte si disciplinate a justitiei’. (…) Dar presei nu trebuie sa i se permita sa abata procesul de la ‘scopul principal al sistemului judiciar (…) de a adjudeca controverse, atat civile cat si penale, in calmul si solemnitatea salii de judecata, in conformitate cu normele procedurale’. (…) Intre aceste ‘norme legale de procedura’ este si cerinta ca verdictul juratilor sa se bazeze pe dovezile administrate in cursul unui proces public si nu pe surse exterioare acestuia.
Curtea a examinat cantitatea extraordinara de publicitate generata de acest caz si, in special, preluarea virtuala de catre presa atat a dezbaterilor din sala de judecata cat si a salii de judecata insasi. Curtea a considerat ca era clar ca dreptul reclamantului la un proces corect fusese incalcat si a indicat mai multe masuri pe care judecatorul ar fi trebuit sa le ia:
* judecatorul ar fi trebuit sa impuna reguli mai stricte cu privire la folosirea salii de judecata de catre reporteri;
* procesul ar fi putut fi mutat;
* judecatorul ar fi trebuit sa ii opreasca pe martorii din partea presei;
* judecatorul ar fi trebuit sa interzica declaratiile extrajudiciare date de oricare dintre avocati, parti, martori sau functionari ai curtii care divulgau chestiuni ce aduceau un prejudiciu corectitudinii procesului;
* instanta ar fi trebuit sa ceara functionarilor primariei sau districtului sa adopte reguli privind transmiterea de informatii despre caz de catre angajati;
* reporterii, care scrisesera sau transmisesera prin mijloace audiovizuale stiri daunatoare despre proces, ar fi trebuit avertizati cu privire la incorectitudinea publicarii unor materiale care nu fusesera introduse si discutate in procedurile judiciare.
Cu toate acestea, nu era necesar sa se recurga la o interdictie totala a publicarii unor informatii despre procese.
In concluzie, Curtea a afirmat:
- Nimic nu interzice presei sa prezinte evenimentele dintr-o sala de judecata. Dar atunci cand exista o eventualitate rezonabila ca stirile daunatoare care apar inainte de proces sa impiedice un proces corect, judecatorul trebuie sa asigure continuarea cazului pana cand o astfel de amenintare dispare, sau sa il transfere intr-un alt district, mai putin infiltrat de publicitate. Mai mult, sechestrarea juriului a fost o chestiune pe care judecatorul ar fi trebuit sa o discute din proprie initiativa cu avocatul. Atunci cand publicitatea din timpul procedurilor judiciare ameninta corectitudinea procesului, trebuie dispus un nou proces. Trebuie insa sa ne amintim ca anularea proceselor este numai un paleativ; solutia consta in acele masuri de remediere care vor preveni din fasa prejudicierea procesului corect. Instantele de judecata trebuie sa adopte astfel de masuri prin adoptarea unor reguli si norme care le vor proteja procesele de amestecuri exterioare daunatoare. Procurorilor, avocatilor, acuzatilor, martorilor, functionarilor instantelor sau executorilor judecatoresti care se afla sub jurisdictia instantei de judecata nu trebuie sa li se permita sa o lipseasca pe aceasta de functia sa. Colaborarea dintre avocat si presa cu privire la informatiile care afecteaza corectitudinea unui proces penal nu este numai obiect de reglementare, dar este in mare masura cenzurabila si subiect al masurilor disciplinare.
In concluzie, reclamantul nu a beneficiat de un proces corect.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate