R. contra Zundel
Citare: [1992] 2 SCR 731, Curtea Suprema a Canadei
Rezumat: Reclamantul a publicat un pamflet in care a negat proportiile Holocaustului.
Jurisdictie: Curtea Suprema a Canadei, Canada, Americi
Situatie de fapt: Reclamantul a publicat un pamflet sustinand ca moartea a 6 milioane de evrei in timpul celui de-al doilea razboi mondial nu a fost stabilita ca fapt istoric si ca Holocaustul era parte dintr-un mit promovat de o conspiratie mondiala a evreilor. El a fost condamnat pe baza articolului 181 din Codul penal canadian, care interzice publicarea oricarei "afirmatii, povestiri sau stiri despre care cel care o publica stie ca este falsa sau ca provoaca daune ori poate prejudicia interesul public". Condamnarea a fost anulata datorita unor erori in admiterea probelor, dar, in urma rejudecarii, reclamantul a fost condamnat, iar condamnarea lui a fost mentinuta de Curtea de Apel. Reclamantul s-a plans la Curtea Suprema, sustinand ca articolul 181 din Codul penal canadian incalca dreptul la libera exprimare garantat de Carta Canadiana a Drepturilor si Libertatilor.
DECIZIE
Examinand daca tipul de exprimare in discutie era sau nu protejat de dreptul la libera exprimare, Curtea a subliniat ca acest drept trebuia interpretat in mod larg si din perspectiva scopurilor sale. Simplul fapt ca anumite puncte de vedere sunt inacceptabile in societate nu este suficient pentru a elimina protectia conferita de dreptul la libera exprimare. Curtea a afirmat:
- Este dificil sa ne imaginam un drept garantat intr-o societate democratica mai important decat libertatea de exprimare.
Necesitatea restrictiei intr-o societate democratica
Pentru a stabili daca infractiunea privind “informatiile false” raspundea “unei nevoi presante si importante”, Curtea a subliniat mai intai ca ii este dificil sa atribuie articolului 181 din codul penal scopul protejarii publicului impotriva efectelor exprimarii de natura rasista, intrucat exista alte prevederi in codul penal care reglementeaza mai eficient aceasta chestiune. In continuare, Curtea a afirmat ca scopul initial al infractiunii a fost de a proteja elita conducatoare impotriva actiunilor subversive. Curtea a afirmat:
- Coroana [puterea] nu ar putea sa indice nici o alta tara libera si democrata care gaseste necesar sa aiba [o norma legala pedepsind stirile false] in legislatia sa penala.
- Aceasta dovedeste ca aceasta norma legala nu are un scop clar si presant.
In continuare, Curtea a considerat ca dispozitia legala in discutie este extrem de larga, incluzand termenii vagi de ‘povestire sau afirmatie’ care ar putea limita o arie larga de exprimari si, in acelasi timp, neglijand sa defineasca notiunea de ‘interes public’, care este considerata o problema de fapt, ce cade in sarcina juratilor, permitand astfel definirea ei de catre procurori, in exercitarea puterii lor discretionare de a acuza. Curtea a afirmat:
- Gasim putin confort in asigurarile potrivit carora perceptia procurorului asupra ‘beneficiului general sau efectului neutru confera protectie adecvata impotriva incalcarii exprimarii libere a faptelor si opiniilor. Scopul garantarii drepturilor in Carta este sa acorde protectie individuala impotriva majoritatii bine intentionate. A justifica o invazie a unui drept constitutional sub motivul ca procurorii pot fi investiti cu increderea ca nu vor incalca dreptul respectiv ar insemna subminarea premiselor pe care Carta este construita.
In continuare, Curtea a decis ca nu exista o conexiune rationala intre prevederea legala privind “stirile false” si scopul declarat al protejarii minoritatilor impotriva intolerantei. Finalmente, Curtea a afirmat ca efectul potential al legii, de “temperare” a exprimarii, a cantarit mai greu decat orice efect pozitiv pe care aceasta l-ar putea avea si ca era excesiv, avand in vedere aria larga a exprimarii protejate la care legea se referea. Prin urmare, dreptul la libera exprimare a fost incalcat.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate