Comitetul de Stat Farmaceutic din Virginia si altii contra Consiliului Consumatorilor din Virginia
Citare: 425 US 748 (1976), Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii
Rezumat: Interzicerea promovarii preturilor medicamentelor
Jurisdictie: Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii, Statele Unite ale Americii, Americi
Situatie de fapt: Reclamantii, consumatori ai unor medicamente prescrise medical, au atacat legea statului Virginia, care interzicea farmacistilor autorizati sa publice, sa faca publicitate si sa promoveze preturile medicamentelor prescrise. Reclamantii au sustinut ca aceste interidictii le incalcau dreptul la libera exprimare, care include dreptul de a primi informatii. Cazul a ajuns in fata Curtii Supreme a Statelor Unite ale Americii.
DECIZIE
Curtea a observat inca de la inceput ca dreptul la libera exprimare include dreptul de a primi informatii, chiar daca acesta nu era garantat in mod explicit de Constitutie:
- Libertatea de exprimare presupune existenta unei persoane care vorbeste. In situatia in care exista o persoana care vorbeste, ca in acest caz, protectia garantata acopera comunicarea, sursele de informatii si destinatarii informatiilor (…) Daca exista un drept la publicitate, exista in acelasi timp dreptul de a primi publicitate.
Cazul de fata priveste exprimarea de natura comerciala, care este protejata de dreptul la libera exprimare. In mod special in acest caz, reclamantii au avut un interes deosebit in primirea informatiilor:
- Interesul specific al consumatorului in circulatia libera a informatiilor comerciale este unul puternic, poate chiar mai puternic decat interesul celei mai arzatoare chestiuni politice a zilei (…) Atunci cand preturile medicamentelor variaza atat de izbitor, informatia privind cine stabileste preturile si pentru ce este mai mult decat o informatie obisnuita. O astfel de informatie inseamna alinarea durerilor fizice sau accesul la necesitati esentiale.
Curtea a observat in continuare ca in societatea de astazi, publicitatea, in general, serveste unui scop important:
- Chiar si un anunt publicitar anume, desi in totalitate ‘comercial’, poate prezenta interes pentru intregul public. Faptele din cazuri deja decise ilustreaza aceasta: anunturile publicitare indicand existenta si disponibilitatea serviciilor de avorturi legale; cele prin care un fabricant de blanuri artificiale isi promoveaza produsele ca o alternativa la uciderea de catre competitori a animalelor; cele prin care un producator national face publicitate propriului produs ca o alternativa la importurile care tind sa lipseasca rezidentii americani de slujbe. In mod evident, nu toate mesajele comerciale contin o componenta egala sau foarte mare de interes public. Cu toate acestea, sunt putine mesaje la care o astfel de componenta nu poate fi adaugata. Farmacistul din cazul de fata, de exemplu, se poate considera un comentator al diferentelor de preturi, de la un magazin la altul, al medicamentelor, invocand, ca dovada, pretul practicat de el si pretul practicat de un alt competitor. Vedem mica insemnatate in a-i cere sa procedeze astfel si nici o deosebire daca nu procedeaza astfel.
- Mai mult, exista un alt argument care sugereaza ca nu se poate trage linie intre anunturile comerciale ‘interesante’ sau ‘importante’ si cele cu un continut opus. Publicitatea, oricat de fara gust si excesiva poate parea cateodata, este o transmitere de informatii cu privire la cine si ce produse vinde, din ce motiv si la ce pret. Atata timp cat mentinem o economie bazata in mod predominant pe spiritul liber si intreprinzator, alocarea resurselor noastre se face in mare parte prin numeroase decizii economice private. Este o chestiune de interes public ca astfel de decizii, in totalitatea lor, sa fie inteligente si bazate pe informatii complete. In acest scop, circulatia libera a informatiilor comerciale este indispensabila. Si daca este indispensabila pentru alocarea potrivita a resurselor intr-un sistem economic liber intreprinzator, este indispensabila si pentru formarea opiniilor despre cum acest sistem ar trebui reglementat sau modificat.
Curtea a apreciat ca justificarea interdictiei era una extrem de paternalistica: statul a presupus ca prin permisiunea data consumatorilor de a avea acces comparativ la preturi, ei vor alege automat alternativa cea mai ieftina, care nu este intotdeauna cea de calitatea cea mai buna. Curtea nu a fost convinsa de acest argument: standardele profesionale in randul farmacistilor sunt deja ridicate si orice farmacist care, in mod constient, vinde medicamente situate sub standard isi va pierde in mod sigur licenta. Mai mult, Curtea a considerat ca informarea consumatorilor era importanta:
- O astfel de informatie nu este in sine daunatoare (…) Oamenii isi pot urmari interesul numai daca sunt bine informati si cel mai bun mijloc pentru atingerea acestui scop este deschiderea canalelor de comunicare si nu inchiderea lor. Daca acestea sunt cu adevarat deschise, nimic nu il impiedica pe farmacistul ‘profesionist’ sa isi promoveze prin publicitate produsele sale presupus superioare si sa le puna in contrast cu produsele pe care negustorii le pun in vanzare in cantitati mari si la preturi scazute (…) [Statul] nu are dreptul sa impuna standarde profesionale prin mentinerea publicului in ignoranta cu privire la totalitatea circumstantelor legale pe care le ofera farmacistii aflati in competitie.
In consecinta, Curtea Suprema a decis ca interdictia absoluta asupra publicitatii a constituit o incalcare a dreptului la libera exprimare.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate