Texas contra Johnson
Citare: 491 US 397 (1989) (Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii)
Rezumat: Paratul a fost condamnat pentru ca a ars drapelul american in timpul unei demonstratii.
Jurisdictie: Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii, Statele Unite ale Americii, Americi
Situatie de fapt: Paratul a participat la o demonstratie cu caracter politic, pentru a protesta impotriva guvernului. Dupa un mars pe strazile orasului, el a dat foc unui drapel american in timp ce alti participanti la protest scandau. Nicio persoana nu a fost ranita sau amenintata in vreun fel de foc, desi mai multe persoane au afirmat ca au fost jignite foarte serios de aceasta actiune a paratului. Johnson a fost condamnat pentru profanarea unui obiect venerat. Curtea Penala de Apel a schimbat verdictul, motivand ca aceasta condamnare a incalcat dreptul paratului la libertatea de exprimare.
DECIZIE
In primul rand Curtea a analizat daca arderea unui drapel constituie comportament expresiv astfel incat acest comportament sa poata fi acoperit de aria de protectie a dreptului la libertatea de exprimare. Curtea a considerat ca o serie de elemente sunt relevante:
- Pentru a putea determina daca un anumit comportament are suficiente elemente comunicative pentru a putea aduce in discutie protectia Primului Amendament, ne-am intrebat daca "a fost prezenta o anumita intentie de a comunica un mesaj aparte si daca probabilitatea ca mesajul sa fi fost inteles de cei de fata a fost mare". (par. 405)
Curtea a considerat ca folosirea drapelului ca simbol expresiv era des intalnita; folosirea unui drapel pentru a simboliza un sistem, o idee, o institutie, sau o personalitate, era o forma de comunicare deja comun recunoscuta. In timp ce nu orice actiune intreprinsa ce are legatura cu drapelul national va fi considerata expresiva, este evident ca arderea drapelului in cazul de fata a transmis un mesaj politic si trebuie considerata ca facand parte din scopul pe care dreptul la libertatea de exprimare il are.
In continuare, Curtea a considerat ca, spre deosebire de cuvintele exprimate, comportamentul expresiv poate fi limitat intr-un grad mai mare. Totodata, Curtea a declarat ca:
- [Guvernul] nu poate (…) interzice un anumit fel de comportament pentru ca are elemente expresive. "[T]ermenul general, de garantare a liberei exprimari, face ca natura comunicativa a anumitor tipuri de comportament sa nu poata sta la baza interzicerii unui astfel de comportament. O lege care se adreseaza naturii comunicative a unor tipuri de comportament, la fel ca o lege care se adreseaza limbajului, trebuie sa fie justificata prin demonstrarea unei nevoi. Acest lucru inseamna ca nu natura verbala sau non-verbala a comunicarii ne ajuta sa determinam daca o restrictie asupra exprimarii este constitutionala sau nu, ci interesul statului care este la mijloc. (…) Astfel, desi am recunoscut faptul ca atunci cand elemente ‘verbale’ si ‘non-verbale’ constituie impreuna un anume tip de comportament, un interes al statului destul de important in a reglementa elementul non-verbal poate justifica ingradiri ocazionale ale libertatilor acordate de Primul Amendament". (…) [A]m limitat aplicabilitatea acestui standard relativ ingaduitor la acele cazuri unde "interesul statului nu are nicio legatura cu reprimarea liberei exprimari". (par. 406-407; citarile au fost inlaturate)
Pentru ca aceasta condamnare sa fie compatibila cu dreptul la libertatea de exprimare Statul trebuie sa demonstreze ca a actionat astfel urmarind un scop legitim, care nu are nicio legatura cu mesajul politic transmis prin arderea drapelului. Curtea a considerat ca Statul a oferit ca exemplu doua interese separate pentru a justifica condamnarea: prevenirea tulburarii linistii publice si pastrarea drapelului ca simbol al natiunii si al unitatii nationale. In ceea ce priveste prima justificare, Curtea a decis ca, din moment ce nu a avut loc niciun fel de tulburare a linistii publice si nici nu a existat la vreun moment dat amenitarea ca asa ceva s-ar fi putut intampla, simpla posibilitate ca linistea publica ar putea fi tulburata datorita faptului ca unii oameni din audienta ar fi jigniti grav de o expresie anume, nu constituie o baza suficienta pentru a interzice exprimarea.
Curtea a subliniat faptul ca:
- Una dintre "functiile principale a liberei exprimari in sistemul nostru de drept este aceea de a invita la dezbatere. Intr-adevar, este posibil ca acest scop important sa fie atins atunci cand se creeaza o stare de neliniste, cand se creeaza nemultumire fata de starea de fapt existenta, sau chiar cand sunt aduse anumite persoane intr-o stare de manie." (…) Nu am permis statului sa presupuna ca orice exprimare a unei idei provocatoare va incita la o nesupunere, in schimb am cerut o considerare atenta a circumstantelor propriu-zise in care exprimarea are loc, intrebandu-ne daca exprimarea “are ca scop incitarea la sau iminenta producerii de acte contra legii si, in acelasi timp, daca este de natura sa incite sau de sa conduca la astfel de actiuni ilegale". (par. 408-409; citarile au fost inlaturate)
Actiunile paratului nu pot fi privite nici drept cuvinte care incita la violenta in sensul ca ele ar fi fost:
- probabil capabile sa provoace un cetatean obisnuit sa raspunda violent si astfel sa conduca la tulburare a linistii. (par. 410; citand Chaplinsky c. Statului New Hampshire – vezi cazul in prezenta lucrare)
Prin urmare, Curtea nu a fost de acord cu faptul ca aceasta condamnare a fost necesara pentru a preveni o incalcare iminenta a linistii publice.
In ceea ce priveste argumentul conform caruia condamnarea a fost necesara pentru a pastra drapelul ca simbol al natiunii si al unitatii nationale, Curtea a considerat ca aceasta inseamna ca paratul a fost condamnat datorita mesajului pe care el a intentionat sa il transmita. Astfel, din moment ce aceasta condamnare are legatura directa cu exprimarea, condamnarea ar trebui sa fie expusa la cea mai exigenta analiza. Curtea a subliniat faptul ca Statul nu poate condamna paratul doar pentru ca mesajul acestuia a fost ofensator:
- Principiul care se afla la temelia Primului Amendament este acela ca guvernul nu poate interzice exprimarea unei idei doar pe motivul ca societatea poate considera o astfel de idee ofensatoare sau dezagreabila. (par. 414)
Chiar si un simbol atat de important pentru tara si unitatea nationala cum este drapelul nu a fost deasupra principiilor stabilite prin dreptul la libertatea de exprimare. Curtea a adaugat faptul ca nu este de acord cu afirmatia ca a permite unei persoane sa dea foc drapelului ar submina unitatea nationala. Dimpotriva, Curtea a considerat ca efectul unui astfel de comportament ar fi exact opusul, unindu-i pe cei care nu sunt de acord cu cel care arde drapelul. Astfel, Curtea a considerat ca raspunsul potrivit pentru actiunea de a arde drapelul este nu de a o considera o infractiune, ci de a oferi argumente impotriva unui astfel de comportament.
- Modul in care putem pastra rolul important al drapelului, nu se atinge prin pedepsirea acelora ce au o alta parere in legatura cu acest lucru, ci prin a-i convinge ca nu au dreptate. (…) Nu ne putem imagina un raspuns mai potrivit la actiunea de a arde un drapel decat prin arborarea propriului drapel, nu vedem o cale mai buna de a ataca mesajul unei persoane care arde un drapel decat prin a saluta drapelul care arde, nu exista o cale mai sigura pentru a pastra demnitatea chiar si a unui drapel care a ars decat prin a oferi o inmormantare respectuoasa ramasitelor drapelului ars – cum de altfel in cazul de fata, un martor a si facut. Nu putem sfinti un drapel prin pedepsirea defaimarii lui, pentru ca actionand in acest fel diluam libertatea pe care acest simbol pe care il pastram in suflet o reprezinta. (par. 419-420)
Datorita acestor ratiuni, condamnarea constituie o violare a dreptului la libertatea de exprimare.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate