Piermont contra Franta
Citare: Hotararea din 31 martie 1994, cererea nr. 412/1990 (Comitetul Drepturilor Omului al ONU)
Rezumat: Reclamanta, membra a Parlamentului European, a fost dat afara din doua zone aflate sub jurisdictie franceza. Excluderea avea legatura cu campaniile sale impotriva testelor nucleare.
Jurisdictie: Comitetul Drepturilor Omului al ONU, Franta, Europa
Situatie de fapt: Reclamanta, cetatean german si membra a Parlamentului European, era o militanta pacifista si ecologista. Aceasta a vizitat Polinezia Franceza in timpul unei campanii electorale care preceda o adunare locala si alegerile parlamentare. Reclamanta a luat parte la o demonstratie in timpul careia a denuntat continuarea testelor nucleare si prezenta franceza in Pacific. A primit un ordin de expulzare si de excludere pentru ca "nu a pastrat un anumit grad de neutralitate fata de orice teritoriu francez" in care se afla. Reclamanta a ajuns in Noua Caledonie, care era, de asemenea, in plina desfasurare a unei campanii electorale. La sosire a primit un ordin de parasire a teritoriului din cauza riscului de confruntare cu aproximativ patruzeci de activisti loialisti care asteptau sa isi exprime ostilitatea cu privire la prezenta ei in acest teritoriu. Motivele care au fost avansate pentru acest ordin erau expulzarea si excluderea ei din Polinezia Franceza si posibilitatea ca prezenta sa in timpul alegerilor sa cauzeze tulburarea linistii publice. Reclamanta a sustinut ca in cele doua teritorii franceze a fost incalcat dreptul sau la libertatea de exprimare, prevazut de articolul 10 al Conventiei.
DECIZIE
(1) Cu privire la Polinezia Franceza: A avut loc o ingerinta in libertatea de exprimare. Aceasta nu putea fi motivata pe baza Art. 16, par. 3 care, permitand statelor sa declare ca aplicarea Conventiei se extinde tuturor sau fiecaruia din teritoriile lor, le lasa posibilitatea de a aplica Conventia cu „luarea in considerare in mod necesar” a „cerintelor locale”. Curtea a considerat ca situatiile sensibile politic din momentul respectiv nu erau suficiente pentru a interpreta ca „cerintele locale” justifica ingerinta in libertatea de exprimare. Aceasta nu putea fi justificata nici in baza articolul 16 care permite statelor sa impuna restrictii activitatii politice a strainilor. Curtea a considerat ca faptul ca reclamanta avea cetatenia unui stat al Uniunii Europene si statutul de membru al Parlamentului European, insemna ca articolul 16 nu putea fi invocat impotriva sa.
Ingerinta in cauza era prevazuta de lege; scopul legitim urmarit de Guvern era prevenirea tulburarii ordinii publice si a integritatii teritoriului.
Importanta libertatii de exprimare
Reiterand importanta libertatii de exprimare, Curtea a considerat ca:
Ingerinta in cauza era prevazuta de lege; scopul legitim urmarit de Guvern era prevenirea tulburarii ordinii publice si a integritatii teritoriului.
Importanta libertatii de exprimare
Reiterand importanta libertatii de exprimare, Curtea a considerat ca:
- [O] persoana care se opune ideilor si pozitiilor oficiale trebuie sa-si poata gasi un loc pe scena politica. Cu toate ca libertatea de exprimare e importanta pentru fiecare, ea este mai ales importanta pentru un reprezentant ales al poporului. Asadar ingerintele in libertatea sa de exprimare necesita examinarea cea mai riguroasa din partea Curtii. (par. 67)
Atmosfera care predomina in tara la nivel politic a fost un factor cu o anumita pondere. Totusi, discursul reclamantei a avut loc in cadrul unei manifestatii pasnice autorizate. Acesteia nu i-au urmat niciun fel de violente, iar Guvernul nu a facut vreo dovada a vreunor tulburari provocate de discursul acesteia.
Curtea a conchis ca ordinul de expulzare si de excludere incalcau dreptul sau la libertatea de exprimare.
(2) Cu privire la Noua Caledonie: Curtea a considerat ca ordinul de parasire a teritoriului reprezenta o ingerinta din moment ce reclamanta nu a mai putut intalni politicienii care o invitasera si nici nu a putut sa isi exprime opiniile in momentul respectiv. Ingerinta era prevazuta de lege. Inaltul Comisar era indreptatit sa isi foloseasca puterile generale pentru a impune o interdictie reclamantei pe motivul sigurantei publice. Cu toate acestea, cu privire la caracterul necesar al ingerintei, Curtea a considerat ca desi atmosfera, in plan politic, era tensionata si sosirea reclamantei a condus la o demonstratie ostila de dimensiuni limitate, nu se poate face o diferenta de substanta cu privire la prezenta ei in cele doua teritorii.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate