Kivenmaa contra Finlanda
Citare: Hotararea din 31 martie 1994, cererea nr. 412/1990 (Comitetul Drepturilor Omului al ONU)
Rezumat: Reclamantul a fost amendat pentru ca a intrunit o adunare publica fara a anunta in prealabil. Adunarea in cauza era o manifestatie impotriva unui sef de stat aflat in vizita oficiala.
Jurisdictie: Comitetul Drepturilor Omului al ONU, Finlanda, Europa
Situatie de fapt: Reclamantul, impreuna cu douazeci si cinci de persoane, au participat la o manifestatie impotriva unui sef de stat in vizita oficiala. Cu aceasta ocazie au fost distribuiti fluturasi si a fost ridicata o pancarta cu o inscriptie critica la adresa bilantului sefului de stat in domeniul drepturilor omului. Pancarta a fost data jos de catre politie si reclamantul a fost inculpat pentru intrunirea unei adunari publice fara a anunta in prealabil. Persoana a fost declarata vinovata si amendata.
DECIZIE
Dreptul la libertatea de exprimare apara exprimarea opiniilor politice, inclusiv a opiniilor pe tema drepturilor omului.
Ordinea publica
Comitetul a declarat ca obligatia de a anunta politia in vederea organizarii unei manifestatii, intr-un loc public, cu sase ore inainte de inceperea ei poate fi compatibila cu Conventia. Insa, in acest caz, era vorba de o adunare de doar o mana de oameni. Aceasta nu poate fi considerata ca fiind o manifestatie. Comitetul a acceptat, implicit, ca dreptul de a-si exprima opiniile putea fi exercitat prin afisarea unei pancarte. Cu toate acestea, statul nu a reusit, in parte, sa indice o lege care sa permita restrangerea libertatii de exprimare si nu a reusit sa arate in ce masura aceasta restrictie era necesara apararii drepturilor si imperativelor nationale inaintate in articolul 19 aliniatul 2, literele a si b.
Ordinea publica
Comitetul a declarat ca obligatia de a anunta politia in vederea organizarii unei manifestatii, intr-un loc public, cu sase ore inainte de inceperea ei poate fi compatibila cu Conventia. Insa, in acest caz, era vorba de o adunare de doar o mana de oameni. Aceasta nu poate fi considerata ca fiind o manifestatie. Comitetul a acceptat, implicit, ca dreptul de a-si exprima opiniile putea fi exercitat prin afisarea unei pancarte. Cu toate acestea, statul nu a reusit, in parte, sa indice o lege care sa permita restrangerea libertatii de exprimare si nu a reusit sa arate in ce masura aceasta restrictie era necesara apararii drepturilor si imperativelor nationale inaintate in articolul 19 aliniatul 2, literele a si b.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate