Hashman si Harrup contra Regatul Unit al Marii Britanii si Irladei de Nord
Citare: Hotararea din 25 noiembrie 1999, cererea nr. 25594 (Curtea Europeana a Drepturilor Omului)
Rezumat: Reclamantii au fost somati pentru mentinerea linistii publice intrucat incercasera sa intrerupa o vanatoare, chiar daca nu avusese loc, de fapt, vreo tulburare a linistii publice.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Regatul Unit, Europa
Situatie de fapt: Reclamantii, "sabotori de vanatori", suflau in cornul de vanatoare pe care il aveau asupra lor si asmuteau cainii pentru a tulbura vanatoarea. In urma unei plangeri adresate instantei, reclamantii au fost somati sa respecte linistea publica fiind obligati la depunerea unei cautiuni de 100 de lire si sa aiba un comportament corect timp de 12 luni. Instanta de apel a stabilit ca, desi nu avusese loc o tulburare a linistii publice, era probabil ca reclamantii vor avea din nou un comportament contrar bunelor moravuri, mai putin in cazul in care le era impusa sanctiunea somatiei. Reclamantii s-au plans ca ingerinta in libertatea lor de exprimare nu era "prevazuta de lege", in intelesul articolului 10, par. 2.
DECIZIE
Ordinea publica
Protestul reclamantilor a luat forma impiedicarii activitatilor pe care le dezaprobau. Curtea a retinut ca acest lucru constituia exprimarea unor opinii in intelesul articolului 10. In cauza, a avut loc o ingerinta in dreptul reclamantilor.
Ingerinta prevazuta de lege
Cu privire la problema daca ingerinta era sau nu prevazuta de lege, Curtea a observat ca una din conditiile pentru ca o ingerinta sa fie considerata „prevazuta de lege” este previzibilitatea legii. O norma juridica nu are calitatea de „lege” decat daca este formulata cu suficienta precizie astfel incat sa permita justitiabilului sa isi regleze comportamentul. S-a retinut ca:
Protestul reclamantilor a luat forma impiedicarii activitatilor pe care le dezaprobau. Curtea a retinut ca acest lucru constituia exprimarea unor opinii in intelesul articolului 10. In cauza, a avut loc o ingerinta in dreptul reclamantilor.
Ingerinta prevazuta de lege
Cu privire la problema daca ingerinta era sau nu prevazuta de lege, Curtea a observat ca una din conditiile pentru ca o ingerinta sa fie considerata „prevazuta de lege” este previzibilitatea legii. O norma juridica nu are calitatea de „lege” decat daca este formulata cu suficienta precizie astfel incat sa permita justitiabilului sa isi regleze comportamentul. S-a retinut ca:
- Gradul de precizie cerut pentru legislatia interna – care in niciun caz nu poate sa acopere orice situatie posibila – depinde in mare masura de continutul actului in cauza, de domeniul pe care este destinat sa il acopere si de numarul si calitatea celor carora actul se adreseaza. (par. 31)
Or, in aceasta speta, avea un efect pur potential. Comportamentul, prin prisma bunelor moravuri, este definit ca un comportament care este „mai degraba gresit decat corect, in opinia majoritatii concetatenilor”. Or, conduita solicitata nu era deloc descrisa. Curtea a considerat ca legea era lipsita de precizie si, deci, nu le era clar reclamantilor ce anume li se interzicea sa faca. Reclamantii nu tulburasera linistea publica. Prin urmare, decizia care ii obliga sa nu tulbure linistea publica si sa nu incalce bunele moravuri nu raspundea exigentei inscrise in articolul 10 par. 2 de a fi „prevazuta de lege”.
Restrictie prealabila
Decizia de interdictie in acest caz nu reprezenta o sanctiune sau o pedeapsa pentru un anumit tip de comportament; nu necesita stabilirea in prealabil a faptului ca a avut loc o tulburare a linistii publice. Curtea a observat ca o asemenea ingerinta prealabila in libertatea de exprimare necesita cea mai atenta examinare din partea sa.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate