Castells contra Spania

Citare: Hotararea din 23 aprilie 1992, cererea nr. 11798/85 (Curtea Europeana a Drepturilor Omului)

Rezumat: Reclamantul, un membru al Parlamentului, a fost condamnat pentru publicarea unui articol in care acuza Guvernul de complicitate la mai multe atacuri si omucideri.

Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Spania, Europa

Situatie de fapt: Reclamantul, un membru al opozitiei parlamentare, a publicat un articol prin care se plangea de inactivitatea autoritatilor cu privire la numeroase atacuri si omucideri ce avusesera loc in Tara Bascilor. Mai mult, articolul pretindea ca politia era in acord cu partile vinovate, de unde deducea ca Guvernul era raspunzator. O procedura penala a fost instituita impotriva reclamantului pentru insulta la adresa Guvernului, imunitatea parlamentara i-a fost retrasa, iar el a fost declarat vinovat si condamnat la inchisoare cu suspendare.

DECIZIE

Condamnarea a reprezentat o ingerinta in dreptul la libertatea de exprimare, care era prevazuta de lege si urmarea scopul legitim de a preveni dezordinea publica. Problema era sa se stabileasca daca aceasta era sau nu necesara „intr-o societate democratica”.

Importanta libertatii de exprimare

Curtea a amintit importanta libertatii de exprimare si a insistat asupra faptului ca pentru un membru al Parlamentului libertatea de exprimare este cruciala:

Libertatea de exprimare (...) constituie unul dintre fundamentele unei societati democratice si una dintre conditiile de baza ale progresului ei. Supusa [unor limitari legitime], libertatea de exprimare nu se aplica doar „informatiilor” sau „ideilor” care sunt primite in mod favorabil ori considerate inofensive sau indiferente, dar si acelora care ofenseaza, socheaza ori deranjeaza. Acestea sunt cerintele pluralismului, tolerantei si deschiderii spiritului fara de care nu exista nicio „societate democratica”.

Desi libertatea de exprimare este importanta pentru toti, ea este cu atat mai indispensabila unui reprezentant al poporului. Acesta isi reprezinta electoratul, atrage atentia asupra preocuparilor lui si ii apara interesele. Conform celor spuse, ingerintele in libertatea de exprimare a unui membru al opozitiei parlamentare, precum reclamantul, cer sa fie analizate cat mai indeaproape de catre Curte.

Faptul ca reclamantul a ales sa isi exprime punctul de vedere intr-un articol de ziar mai degraba decat de la tribuna Parlamentului nu inseamna ca acesta si-a pierdut dreptul de a critica Guvernul. Curtea a amintit rolul presei intr-o societate democratica:

Rolul predominant al presei intr-un stat de drept nu trebuie uitat. Desi nu trebuie sa depaseasca diverse limite stabilite, intre altele, pentru preintampinarea dezordinii si pentru protectia drepturilor altora, presei ii revine misiunea de a disemina informatii si idei asupra chestiunilor politice precum si asupra altor domenii de interes public.

Libertatea presei ofera publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a descoperi si de a-si face o parere despre ideile si atitudinile conducatorilor sai politici. In special, presa ofera politicienilor ocazia de a reflecta si de a comenta asupra preocuparilor opiniei publice. Prin aceasta, ea permite oricui sa participe la o dezbatere publica libera, ceea ce reprezinta insasi esenta unei societati democratice.

Curtea a notat ca reclamantul si-a inceput articolul denuntand impunitatea de care se bucurau membrii unor grupari extremiste si l-a incheiat afirmand ca Guvernul era responsabil de aceasta situatie. Curtea a insistat asupra faptului ca desi dreptul la libertatea de exprimare nu este absolut, Guvernele trebuie sa fie deschise la critica:

Libertatea dezbaterii publice, prin natura sa, nu este, fara indoiala, absoluta. Un stat contractant poate sa o supuna unor anumite „restrictii” sau „pedepse”, dar ii apartine Curtii decizia finala asupra compatibilitatii intre aceste masuri si libertatea de exprimare.

Limitele criticii acceptabile sunt mai largi cu privire la Guvern decat in legatura cu un cetatean particular sau chiar cu un politician. Intr-un sistem democratic, actiunile sau omisiunile guvernului trebuie sa fie supuse unei examinari riguroase, nu doar din partea autoritatilor legislative si judiciare, dar si din partea opiniei publice. Mai mult, pozitia dominanta pe care o ocupa Guvernul face necesar ca acesta sa se arate retinut in ceea ce priveste recursul la proceduri penale, mai ales in situatia in care alte mijloace sunt disponibile pentru a raspunde atacurilor nejustificate si criticilor adversarilor sau a presei. Cu toate acestea, ramane la latitudinea autoritatilor statului, in calitatea lor de garanti ai ordinii publice, sa adopte masuri, chiar de natura penala, destinate sa constituie o reactie, in mod corespunzator si fara exces, la acuzatiile defaimatoare, lipsite de fundament si formulate cu rea-credinta.

In repetate randuri, reclamantul s-a oferit sa arate ca faptele relatate de el erau adevarate si binecunoscute. Curtea a estimat ca fiind de o importanta decisiva faptul ca nu i-a fost permis sa faca acest lucru. Multe dintre afirmatiile reclamantului puteau fi supuse unei incercari de a le stabili adevarul, iar reclamantul ar fi trebuit sa fie lasat sa isi demonstreze buna-credinta. Asadar, condamnarea nu putea fi considerata ca fiind necesara intr-o societate democratica.

/ FreeEx /

Castells contra Spania