Verlagsgruppe News Gmbh (nr. 2) contra Austria
Citare: Hotararea din 14 decembrie 2006, cererea nr. 10520/02 (Curtea Europeana a Drepturilor Omului)
Rezumat: Cazul priveste interdictia absoluta de a publica fotografiile unui om de afaceri banuit de frauda fiscala alaturi de articolele de presa care informau publicul asupra desfasurarii anchetei.
Jurisdictie: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Austria, Europa
Situatie de fapt: Compania reclamantului detine si publica un saptamanal foarte raspandit. In acest ziar a aparut un articol referitor la cercetari penale cu privire la savarsirea infractiunii de evaziune fiscala de catre un manager al unei intreprinderi foarte cunoscute, lider de piata in echiparea fortelor de politie cu pistoale. Fotografia sa aparea alaturi de articol, care spunea ca acesta era suspectat ca nu ar fi platit taxe ce depaseau 36 de milioane de euro si ca ziarul era in posesia a numeroase documente privind aceasta banuiala, pe care le-a obtinut in urma unor investigatii aprofundate. Cele mai importante documente erau niste scrisori ale avocatilor managerului din care reiesea ca avusese loc o tentativa de omor a acestuia in Luxemburg. Aceste scrisori nu ajunsesera nici la cunostinta autoritatilor si nici a celorlalti ziaristilor la acel moment. Articolul sugera ca aceasta tentativa avusese loc la instigarea unui partener de afaceri al managerului si presupunea ca fusese oarecum legata de reteaua de companii ale acestuia, companii care facusera obiectul examinarii de catre autoritatile fiscale. Managerul a introdus o actiune impotriva companiei reclamantului cerand interzicerea publicarii fotografiei sale, atat in ceea ce priveste procedurile privind evaziunea fiscala cat si cu privire la tentativa de omor. O decizie de interdictie a publicarii a fost dispusa impotriva companiei reclamatului, interzicandu-i-se sa publice fotografia managerului in contextul articolelor privind evaziunea fiscala in care nu e prezentat ca suspect, ci ca persoana care a savarsit infractiunea, pana la pronuntarea unei decizii definitive in procedura pe fond. Actiunea a fost respinsa cu privire la relatarile care priveau infractiunea de tentativa de omor. Curtea Suprema a largit sfera de aplicare a deciziei de interdictie precizand ca se interzice publicarea oricarei fotografii in contextul articolelor cu privire la evaziunea fiscala. Curtea Suprema a argumentat ca infractiunea de evaziune fiscala era mai putin pasibila de urmarire penala decat cea de tentativa de omor si ca investigatiile referitoare la taxe si impozite erau protejate de secretul fiscal.
DECIZIE
Curtea reaminteste ca articolul 10 nu protejeaza doar continutul ideilor si informatiilor, ci si forma in care acestea sunt comunicate. Mai mult, Curtea a recunoscut in mod explicit ca libertatea de exprimare acopera si publicarea unor fotografii. In consecinta, Curtea a constatat ca decizia de interdictie a publicarii constituise o ingerinta in dreptul la libertatea de exprimare a reclamatului. Aceasta ingerinta fusese prevazuta de dreptul intern si urmarea scopul legitim al protejarii reputatiei altei persoane.
Curtea a constatat ca doar instanta superioara a interzis publicarea fotografiei in orice context ce privea infractiunea de evaziune fiscala, instantele inferioare limitandu-se la a interzice publicarea fotografiei alaturi de un articol ce ar fi contrar prezumtiei de nevinovatie.
Curtea a analizat, cum a facut-o si in alte cazuri, pozitia reclamantului, cea a managerului precum si natura si subiectul articolului de presa. Reclamantul este proprietarul unui saptamanal foarte citit, Curtea reamintind in acest context importanta presei intr-o societate democratica si obligatia acesteia de a nu depasi anumite limite, mai ales in privinta reputatiei si drepturilor altor persoane. Managerul era un important om de afaceri, instantele interne retinand ca fotografia lui nu era cunoscuta publicului larg si fusese publicata doar in context profesional. Cu toate acestea, Curtea a considerat ca acesta era, din pricina pozitiei pe care o ocupa, o persoana publica. Mai mult, Curtea a observat ca articolul in litigiu privea o chestiune de interes public: existenta unor cercetari penale pentru evaziune fiscala impotriva managerului precum si o presupusa tentativa de omor in legatura cu aceasta retea, articolele de acest gen contribuind la dezbaterea publica.
Observand ca instantele interne au fundamentat admiterea inderdictiei de publicare pe natura infractiunii, Curtea a considerat ca acestea au omis sa puna in balanta interesul publicului de a primi informatii despre procedura pentru evaziune fiscala si dreptul managerului la protejarea identitatii, dat fiind faptul ca acesta era o persoana publica.
In ceea ce priveste argumentul Curtii Supreme referitor la secretul anchetelor fiscale, Curtea a constatat ca aceasta nu a considerat relevant faptul ca ziarul nu obtinuse informatia prin incitarea functionarilor la a incalca obligatia de confidentialitate, ci prin mijloace proprii de investigatie.
Curtea nu a fost convinsa de argumentul privind secretul anchetei asupra suspiciunilor de evaziune fiscala, dat fiind faptul ca reclamatul si-a pastrat dreptul de a publica articole asupra anchetei ce se afla in curs si avea chiar libertatea sa publice fotografia managerului in contextul tentativei de omor.
In concluzie, Curtea a constatat ca argumentele Curtii Supreme desi „pertinente”, nu fusesera „suficiente”, constituind astfel o ingerinta disproportionata. Articolul 10 fusese prin urmare, incalcat.
Curtea a constatat ca doar instanta superioara a interzis publicarea fotografiei in orice context ce privea infractiunea de evaziune fiscala, instantele inferioare limitandu-se la a interzice publicarea fotografiei alaturi de un articol ce ar fi contrar prezumtiei de nevinovatie.
Curtea a analizat, cum a facut-o si in alte cazuri, pozitia reclamantului, cea a managerului precum si natura si subiectul articolului de presa. Reclamantul este proprietarul unui saptamanal foarte citit, Curtea reamintind in acest context importanta presei intr-o societate democratica si obligatia acesteia de a nu depasi anumite limite, mai ales in privinta reputatiei si drepturilor altor persoane. Managerul era un important om de afaceri, instantele interne retinand ca fotografia lui nu era cunoscuta publicului larg si fusese publicata doar in context profesional. Cu toate acestea, Curtea a considerat ca acesta era, din pricina pozitiei pe care o ocupa, o persoana publica. Mai mult, Curtea a observat ca articolul in litigiu privea o chestiune de interes public: existenta unor cercetari penale pentru evaziune fiscala impotriva managerului precum si o presupusa tentativa de omor in legatura cu aceasta retea, articolele de acest gen contribuind la dezbaterea publica.
Observand ca instantele interne au fundamentat admiterea inderdictiei de publicare pe natura infractiunii, Curtea a considerat ca acestea au omis sa puna in balanta interesul publicului de a primi informatii despre procedura pentru evaziune fiscala si dreptul managerului la protejarea identitatii, dat fiind faptul ca acesta era o persoana publica.
In ceea ce priveste argumentul Curtii Supreme referitor la secretul anchetelor fiscale, Curtea a constatat ca aceasta nu a considerat relevant faptul ca ziarul nu obtinuse informatia prin incitarea functionarilor la a incalca obligatia de confidentialitate, ci prin mijloace proprii de investigatie.
Curtea nu a fost convinsa de argumentul privind secretul anchetei asupra suspiciunilor de evaziune fiscala, dat fiind faptul ca reclamatul si-a pastrat dreptul de a publica articole asupra anchetei ce se afla in curs si avea chiar libertatea sa publice fotografia managerului in contextul tentativei de omor.
In concluzie, Curtea a constatat ca argumentele Curtii Supreme desi „pertinente”, nu fusesera „suficiente”, constituind astfel o ingerinta disproportionata. Articolul 10 fusese prin urmare, incalcat.
Copyright ActiveWatch 2006-2012. Toate drepturile rezervate